duminică, 15 noiembrie 2009

Plutire de toamna


Răsar gânduri ca visele nopţii
ce-mi strâng culoarea din obraji
unde mă îndeamnă să fiu falsă
prin câmpul golit de povesti.
Întind, ramnific trena toamnei
cu foşnetul frunzelor reci,
culeg bucaţile de stele
să prind putere, unde eşti?

Toamna aleargă spre mine,
se scutură de stele,
împrăştie rugină,
de mine nu-i este milă.

Mai tristă ca ieri şi ca mâine
veghez florile să-mi dea lumină
în strălucirea nopţii de toamnă
mă iau şi plutesc după o frunză.


( Mara Manolache - Plutire de toamna )

Picaturi


S-a strecurat nisipul printre pietre
Şi s-a ascuns de vântul înrăit,
Iar liniştea se pare c-a dormit
În ale oamenilor calde vetre.

Natura se dezlănţuie stăpână
Şi nimeni nu-ndrăzneşte să o-nfrunte,
Să treacă a-ncercării grele punte
Şi interdicţie pe veci să-i pună.

Tot viscolul se-ntoarce spre cuvinte
Şi spulberă şi bruma ce mai e.
Rămân doar picături de dragoste
Ce strălucesc din nou ca înainte. 


( Sorina Moldoveanu - Picaturi de dragoste )

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Mistuit


 



Dacã omul ar putea spune cat de mult iubeste,
Dacã acesta si-ar putea înãlta iubirea la ceruri
Ca pe un nor scãldat în luminã;
Dacã precum zidurile prãbusindu-se,
Întru a se închina adevãrului,
Omul si-ar putea învinge trupul, pãstrînd doar miezul iubirii,
Pãstrînd doar adevãrul
Care nu se numeste glorie, destin, nici ambitie,
Ci numai iubire,
Eu as fi cel care-si imagineazã;
As fi acela care cu limba, cu ochii si cu mainile lui
Mãrturiseste în fata lumii adevãrul uitat,
Adevãrul despre iubire.

Eu nu recunosc o altã libertate decît libertatea de a fi captiv
În altcineva, numele cãruia nu-l pot rosti fãrã sã mã treacã fiorii;
Cineva pentru care uit de existenta mea meschinã,
Iar ziua si noaptea devin pentru mine orice-mi doresc,
Trupul si sufletul meu plutesc în trupul si sufletul lui,
Ca si bîrnele de lemn pe care marea le îneacã sau le salveazã

Usor, ca libertatea iubirii,
Unica libertate care mã face sã tresalt,
Unica libertate pentru care as muri.
Doar tu justifici existenta mea:
Dacã nu te-as cunoaste, nu as mai trãi;

Dacã as muri fãrã a te fi cunoscut, n-as mai muri, deoarece nici n-as fi 

( Luis Cernuda - Daca omul ar putea spune cat de mult iubeste )




Invitatie la vals


Singur mereu, doar pe noi ne avem
Eu si cu tine, sarutul etern,
E un miracol, e un mister
Impreuna, noi doi



Impreuna, noi doi.


( Iris - Vals fara sfarsit )

joi, 12 noiembrie 2009

Regula de trei simpla


cel mai greu îmi este când nu te mângâi

tac şi te privesc

a trecut iarna a trecut toamna
vara prin umărul tău dezbrăcat

privirea ta lasă urme şi vânătăi
ca hulubii crescuţi primăvara
sub umbra frunzei de prun

mă adun în ochiul copilului jucând rişcă
fiecare bănuţ scăpat pe asfalt e un destin
am buzunarele pline şi inima largă

să nu-ţi pese de pierzi
petrecerea ta ca un cântec şi tocmai acum
nu am cuvinte
să-mi amintesc iubirea
închipuită sub umbrarul de spini

cel mai greu îmi este când nu te mângâi
tac şi te privesc


în spatele nostru creşte grădina cu meri

eu Adam
iar tu dintr-o jumătate a inimii
înălţându-te

( Atila Racz - Nesfarsita iubire )

Gata pentru evadare


 femeie!
când dracu’ o să te înveţi minte
în iubire nu există rest
e un fel de compensare pentru lacrimi
numită iertare
folosită în special
pentru spălarea de păcate

forma de publicitate gratuită
referitoare la unicitatea ta
are ca suport edenul
iniţial alb – negru;
culorile aruncate mai târziu
au creat şarpele
ca un fel de cal troian

am săpat, în câteva dimineţi
un tunel perpendicular
spre Carul Mare
mirată ai privit ieşirea
ai râs şi ai fugit
cu luna-n păr


(  Dan Herciu - Evadare  )

miercuri, 11 noiembrie 2009

Oaza


s-a oprit un calaret
la marginea oazei dintre buzele noastre
si nici unul dintre noi nu l-am chemat inauntru
calul necheaza o poveste de dragoste
si poate ca daca suntem cuminti
ne duce si pe noi
dincolo de pleoapele realitatii

am ratacit drumul
poate ca e prea noapte in ochii soarelui
nici nu isi mai intoarce fata dinspre nori
am sa-l sarut in ceafa
si imi voi cere iertare pentru amandoi
ca nu l-am chemat inauntru
mi-era frica sa nu ne topim intr-o balta de ceara
eu nu ma stiu juca de-a focul
soare
sa nu imi arzi respiratia

toti pustnicii pe care i-am intalnit
s-au adapostit in desert intr-o claie de stele
si se roaga se-china
sa nu le mai fie foame
eu nu pot sa strig atat de departe sa auda povestea
sa le spun ca
am sapat adanc de tot
si am gasit radacinile apei ascunse in cer
si ca vreau sa ma cuminec la primul rasarit in soare

s-a oprit un calaret la marginea ochiului meu
si-mi biciuia pleoapa
cu o nuia de gheata
sperand ca se va deschide macar de furie
macar de ar fi stiut
ca eu nu mai eram acasa de multa vreme
si tu ma asteptai
intr-o oaza de buze deschise



( Anca maria Morcovescu - Oaza dintre buze )

luni, 9 noiembrie 2009

Omul si pomul ..sau despre vesnicia in doi


aşteaptă timpule!
dă-mi ultimile cinci secunde
de eternitate

oricum nu înseamnă nimic
pentru tine.

poate o sa apară iar curcubeul
iubirii
să unească marginile infinitului
cu încă o poveste
nemuritoare.

şi de ce să pleci
prea devreme la culcare?
nu ştiai
că visele devin realitate
dimineaţa? 


(  Basoldea Iulian - Ultimele cinci secunde de eternitate )

duminică, 8 noiembrie 2009

Intre doua stari


tu de o parte a serii
eu de cealaltă
ne furăm săruturi
spaţiul dintre noi seamănă
a fântână mirată

cădere-n ape cristal
deschidem dimineaţa ce vine
cu toate ferestrele albe
îmbrăţişarea noastră
are mirosul teiului
tăiat de prea multă umbră

păşim pe lacrimile sale
ce plâng uitarea rugii
în genunchi lăsat
mai devreme la vatră
tremură clipa
săruturi furate degrabă

iar tu,
tu mă uiţi între rime

de câte ori plânge teiul tăiat
de prea multă umbră
tu mă uiţi între rimele sale
lacrimă albă

( Pop Marius - Tu ma uiti intre rime )

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Papusarul


Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut sa-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe …
Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot …
Dezleagă-mi sufletul de vina
Că in curând n-am sa-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină …

( Elena Farago - Iubeste-mi mainile )