Nopti cu miros de mucegai

Sa nu mai plangi,ce dracu tot bocesti pe langa gard,
Est ca o tata despletita, cu ridurile-nfipte-n funte,
Ce sufla-n vreascurile unor ganduri triste ,ce nu ard,
Ci, doar ii impletesc aevea fumul alb in pletele-i carunte.

N-ai mai rostit niciun cuvant, doar lacrimezi intruna,
Nu sunt eu vinovat ca noptile au prins miros de mucegai,
Si daca tu nu vezi cum din trecut iti faci cu mana,
Intreaba-ma sa-ti spun cum arata frumosul chip care-l purtai

Ti-ai dat un vis la amanet sa-ti cumperi o minciuna,
Sperand sa-ti faci averi sentimentale pe piedestale de nisip
Iar viata ti-a marit dobanda, tot ratacindu-te intruna,
Sperand ca eu de fiecare data sa te-adun, sa te-nfirip.


Vroiam ca sa te schimbi, si m-am rugat la ceruri sa ramai,
Statornicia unui zambet pastrat in sufletul necunoscut,
Fara sa stiu ca tu esti departarea care-mi apartii
Si deznadejdea, ce-n palmele tacerii, cu noaptea a crescut.

(  Ungureanu Gheorghe - Noptile au prins miros de mucegai )

Argint: locul doi

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi - ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
"Ce fără cap este fata aceasta!",
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
"Ce fără inimă este fata aceasta!"
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...

( Ana Blandiana - Totul simplu )

Portret

Lumina dimineţii se strecoară,
Uşor, uşor, pe geam in casa mea
Şi īmi aduce iar o zi senină,
Şi fericirea de a exista.

Nimic din ce e rău in lumea asta
Nu a putut să schimbe drumul meu
Şi nu au reuşit să-mi schimbe viaţa
Cānd capul sus mi l-am ţinut mereu.

Aveam un ţel, dar l-am schimbat cu altul
Cānd am realizat că e prea greu.
Cānd am realizat că fericirea
O pot croi aşa cum doresc eu.

Şi am aflat că-n viaţă nu e totul
Să dai şi-n schimb să nu primeşti nimic
Că poţi la fel de bine s-ocupi locul
Īn care aştepţi şi nu oferi la schimb.

Am obosit să fiu mereu modelul
Femeii ce nu ştie a greşi,
Şi scopul de-a-mi atinge-n viaţa ţelul
Mi l-am ales fără a mai iubi.

O fi greşit? Sau poate o fi bine?
Nu am aflat. Continui sa trăiesc.
Dar ştiu că-mi este tare dor de tine
Şi-n suflet simt că tot te mai iubesc.

( Nichifor Iuliana - Sunt fericita ca exist )

E frig si-ngheata zboru-n pasari...

E frig şi-ngheaţă zboru-n păsări

Se coc în flori seminţele de ger
Câtă lumină s-a răcit în stele
Şi, Doamne, cum se stinge iarba-n cer;


Ce limpede ne-nfrigură tristeţea
Se-ntorc pustii păşunile în cai
În clopote a-nmugurit tăcerea
Şi vorbele s-au prăbuşit în grai. 

( Ioan T. Morar  - Frig in peisaj )

Neinteles

În ochii mei acuma nimic nu are preţ
Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi;
Căci pentru care altă minune decât tine
Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine
Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind,
Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind,
În lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec,
Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Şi azi când a mea minte, a farmecului roabă,
Din orişice durere îţi face o podoabă,
Şi când răsai nainte-mi ca marmura de clară,
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară,
Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă
Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă,
Azi când a mea iubire e-atâta de curată
Ca farmecul de care tu eşti împresurată,
Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă
Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă,
Când dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt
Cum nu mai e nimica în cer şi pe pământ,
Când e o-namorare de tot ce e al tău,
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău,
Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi...
Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi!

( Mihai Eminescu - Nu ma-ntelegi )

Sens giratoriu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

( Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste )

Prin desis de iarba

Vreau sa te vad, femeie,
Sau vino sa ma vezi,
Mi-e dor de iarba cruda
A ochilor tai verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremura usor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
Vreau sa te vad, barbate,
Sau vino sa ma vezi,
E timpul coasei, iata,
In ochii mei cei verzi.
Coseste, hai ca iarba,
Cu roua si cu stea,
Mai deasa si mai verde
Sa creasca-n urma ta.

( Grigore Vieru - Vreau sa te vad )

Eclipsa

All that you touch
All that you see
All that you taste
All you feel.
All that you love
All that you hate
All you distrust
All you save.
All that you give
All that you deal
All that you buy,
beg, borrow or steal.
All you create
All you destroy
All that you do
All that you say.
All that you eat
And everyone you meet
All that you slight
And everyone you fight.
All that is now
All that is gone
All that's to come
and everything under the sun is in tune
but the sun is eclipsed by the moon.

"There is no dark side of the moon really. Matter of fact it's all dark."

( Pink Floyd - Eclipse )

Eruptie

Când îmi lipseşti...
Se-nvolbură norii
şi plâng flori de foc,
Se cască pustiuri în mine
Trec clipe eterne
şi cerul ia foc,
se scurge tot iadul prin vine.

Când îmi lipseşti...
Plâng îngerii-n ceruri
şi munţii erup,
Pământul se scutură bine.
Rup stele din boltă
apoi le sărut
şi-n ploi le trimit către tine.

Când îmi lipseşti...
Răpesc curcubeul şi luna o mut.
Simt frig şi căldură
deodată în trup.
Ard munţi de comete
eu însămi sunt rug
Ard dorul ce aprig revine.

( Mirela Valeanu - Cand imi lipsesti )

Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent. 

( Octavian Paler - Pasul absent )