luni, 25 ianuarie 2010

Hai sa fugim in lume..chiar maine dimineata !




Hai sa fugim in lume de-ar fi si pentru-o zi
Sa ne uitam de viata -  sa ne-amintim de noi
Luam clipa si speranta si-o impartim la doi
In care vom si plange, vom rade, ne-om iubi.


Hai sa fugim in lume, hai sa fugim in munti
Sa ne iubim pe creste, mai liberi decat cerul.
Sa-ti spun ce vrei s-auzi - uitand doar adevarul

Sa-ti cant pana la lacrimi iar tu sa ma asculti.


Hai sa fugim in lume, doi evadati din viata
Ce au furat o zi… si condamnati la moarte
Vom reveni si crucea ne-om duce mai departe…

Dar maine, numai maine fugm de dimineata…


(  Sanda Nicucie - Hai sa fugim in lume..chiar maine dimineata! )

Colivia



De mic copil, înainte de a face ceva mai bun,
înainte de a învăţa să merg pe picioare,
cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini...
Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Doamne, ce bine e să ai certitudini!
Sânt lucruri care-ţi vin mai frumos decât hainele noi,
decât propria-ţi piele,
sânt mai utile decât umbrela, sau invenţia tiparului -
călduroase, intime şi protectoare ca nişte perdele.

Sânt aproape douăzeci de veacuri de când caut,
de când caut, împreună cu amicii mei, mereu,
dar până astăzi eu n-am găsit nici o certitudine
în afară de cele patru picioare ale patului meu.

Întotdeauna singur, întotdeauna mare,
din patul meu foarte cert şi orizontal,
pot să văd, prin fereastra cu gratii, cerul întotdeauna albastru,
castanul întotdeauna solemn şi treptele dealurilor în fundal.
Pot să urmăresc marivaudajul indecent al norilor greoi şi senzuali,
pot să-mi dau seama că solemnitatea castanului vine din rădăcină,
pot să râd cu hohote de o cracă răsucită ciudat şi comic în fereastră
şi să primesc mesajul aerian al păpădiilor şi al
gânganiilor cât o neghină.


( Geo Dumitrescu - Despre certitudini I )

duminică, 24 ianuarie 2010

Scara




Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi  

Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!



( Marin Sorescu - Scara la cer )


Regasire




Astazi pasul de furnica a ajuns departe.
Gemul de calatorie necoapta umple gustul de amar.
Secundele se aduna cuminti pe fundul clepsidrei.
Mai este mult din drum.

Uneori imi pare ca ploua cu zambetele tale.
Alteori Fata Morgana prinde contururi interesante.
Se imbraca in alb si rade prosteste.
Iunie este mult din drum.

Ghiozdanul amintirilor imi face rani adanci in umeri.
Imi scartaie pasul de atata durere.
Din sangele cald cresc aripi de papadie
Cu care zbor spre o lunga regasire.
Iulie este mult din drum.

In August iti voi bate cu saruturi in poarta.
Tu vei iesi dintre pomi si ma vei hrani cu raze de soare.
E mai si merg prin lan de dogoare
In iulie ma-nfund in ogoare
In august ma-ntorc la izvoare
Furnica incepe sa zboare
O prind si o-ncui in ulcioare
Ti-o-ntind să imi tesi din fuioare
O inima noua,
Scanteietoare. 


( Bogdan Vulcan - Inscriptie pe-o regasire )

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Porunci



Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.


( Octavian Paler - Decalog )








Am nevoie sa privesc pe fereastra




Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Este ceea ce ne lipseşte nouă,
Sau ce am uitat că avem:
Este albul imaculat al zăpezii
Precum jocurile noastre de copii,
Este verdele crud al ierbii
Precum visele noastre de adolescenţi,
Este galbenul zemos al perei
Precum trupurile femeilor care iubesc,
Este coaja brăzdată a copacului
Precum cei care au uitat să spere.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Sunt peştii
Care vorbesc fără să omoare,
Şi rândunica
Ce zboară fără să trădeze,
Şi cârtiţa
Care construieşte fără să distrugă,
Eşti tu
Cel ce mă iubeşti doar adăugând.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Văd pădurea care mă învaţă
Să ascult
Şi ploaia care mă îndeamnă
Să cânt,
Vântul care mă ajută
Să uit,
Şi pământul care-mi arată
Rădăcinile.


Am nevoie să privesc pe fereastră.

Să văd întunericul
Ca s-alerg spre lumină,
Să văd curgând lacrimi
Ca să ştiu să zâmbesc,
Să văd bătrâneţea
Ca să fiu mereu copil,
Să văd copilăria
Ca să caut înţelepciunea,
Să vad Coloana fără de Sfârşit
Ca să simt Poarta Sărutului.
Am nevoie


SĂ PRIVEŞTI pe fereastă.

Prin ferestrele casei sufletului meu
Au intrat
De dincolo
Toate câte am fost în stare să primesc…
Mi-am deschis
Toate ferestrele sufletului
Atunci când te-am simţit acolo,
Sus
Şi te-am lăsat să intri prin toate
Deodată,
Ca să te poţi roti
În cele patru vânturi
Şi să afli
Că te iubesc dintotdeauna
Şi că mă-ndrăgostesc de tine
Cu fiecare clipă care curge,
Oriîncotro m-aş îndrepta.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră
Şi dinăuntru,
Şi dinafară
Ca să-mi umplu sufletul cu Tine.


( Gabriela Ilisie - Am nevoie sa privesc pe fereastra )

Zi libera..Addiction



Intind mana.. nu mai esti aici..
Voci din urma-mi spun
"N-ai de ce sa te ridici"-de ce sa te ridici??
Ea nu-i aici... intra-n sistem, vino, haide
intra..
Inchid ochii... ma intorc in vis
Lumea nu e.. nu-i asa cum a promis...
Ma-ntorc la tine-n vis
Vino-n sistem, vino, haide intra...
Fii cu mine, fii atunci cand ma trezesc
N-am curaj de unul singur sa pasesc...
Intoarce-te in somn... intoarce-te cand dorm

Vino-n sistem, vino, haide, intra...
Vino-n sistem...

Fara chipuri-sunt doar un costum
Pune zgarda, esti deja pe drumul bun!
Vino-n sistem, vino haide intra...
Gesturi false-par sofisticati...
Gol in minte, gol in suflet, gol in ochii goi,
ciudati...
Esti in sistem...
Vino-n sistem... vino, haide, intra...
Fii cu mine, fii atunci cand ma trezesc
N-am curaj de unul singur...
Sa pasesc...
Intoarce-te in somn...
Intoarce-te cand dorm
Vino, haide intra in sistem...
Intoarce-te in somn..
Intoarce-te cand dorm...

Fara vise-n-ai neimpliniri...
N-ai sperante, n-ai dezamagiri, nu n-ai...
Esti in sistem, vino-n sistem, vino haide,
intra...
Bai leguma, nu te revolta!
Ce idei, ce ganduri, stai cuminte
Stai in banca ta!
Esti in sistem, vino-n sistem...
Vino, haide intra...
Fii cu mine, fii atunci cand ma trezesc
N-am curaj de unul singur... sa pasesc
Intoarce-te in somn...



Intoarce-te cand dorm..





( Florin Chilian - Intoarce-te cand dorm )

vineri, 22 ianuarie 2010

Dincolo



Dincolo de mirarea dimineţii eşti tu
dincolo de tine o aprigă plasă
feliind întunericul dens

dincolo de fluturi e ziua vieţii,
peste oranjul frunzelor
se ridică violetul contur al tulpinii

dincolo de îngrădire aleargă un cal
în spume rotind depărtarea

şi mai încolo de dincolo,
purtând în zăbale...pene de înger 


( Burlacu Ioan - Dincolo )

Insula




Am naufragiat pe o insula de timp
suspendata intre Cer si Pamant
o
insula troienita astenic
de colb temporal...
M-am gasit implicat in
insula de timp
prin mine si cu mine,
un robinson nealterat de ceas
traindu-si viitorul nedublat
M-am ingropat in insula de timp
ningeau secundele peste mine in valuri
de-as fi putut intoarce-atunci clepsidra
sa germinez cu puls intors, netulburat.


( Ionut Demetrescu - Insula de timp )

joi, 21 ianuarie 2010

Punct de vedere



E înca în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat cînd zi s-a facut.
Dragoste, împrumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Simt înca în mine greul pamîntului si deznadejdea
lutoasa. În mine tînguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gînd
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodata mai vine un vînt.
În ceasurile desprimaverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru, ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii.

( Lucian Blaga- Psalm dragostei )