miercuri, 27 ianuarie 2010

Fiori




Clepsidre cu fulgi
Şi pereţi din gheaţă,
Lasă să se scurgă
Clipele din viaţă.

Culori mohorâte,
Refrene târzii,
Purtate-s de vânturi
Pe sterpe câmpii.

Lumina se strânge
Când cerul senin,
Pregătit să-ngheţe-i
Oricare destin.

Şi-n inimi casante
C-un sânge absent,
E-un sloi ce aduce
A sentiment. 



( Deliman Leontin - Fiori reci )

Langa valuri







Am zile cînd petrec ore
în şir pe malul mării,
ascult valurile şi vîntul
rece alunecînd pe nisipul
fin,
murdar,
plin de alge şi gunoaie-
pasagere naufragiate,
adunate de pe mare...

Îmi place să ascult vocea
răguşită a peştilor şi
să ghicesc durerea pietrelor
de care se izbesc valurile...

Mă plimb pe stîncile goale
şi triste,
numărînd avioanele care străbat marea
în asfinţitul plin
de flăcări.

În leagănul care scîrţie leneş
îmi place să-mi vîntur gîndurile,
sălbatice şi mute.

Am găsit un mesaj într-o sticlă.
E de la Robison Crusoe,
îmi cere să-l însoţesc
pe insula lui pustie.

M-aş arunca în mare,
dar dacă mesajul e o glumă,
un drum fără scăpare?!

Prefer liniştea serii
şi scoicile murdare.

Nu vreau să fiu un naufragiat
şi-mi pare rău pentru
tine, Robinson Crusoe!

Viaţa mea e deja o
insulă pustie... 
 
 
(  Adriana Butnariu - Marea )

marți, 26 ianuarie 2010

Dezghet







 


 


Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu!


( Nina Cassian - Dezghet )

...Astept,am rabdare



Deschid călimara cu doruri şi scriu
Cu sevă din vise pe coli de iubire
Îmi tremură tocul şi-i plin de pustiu
Mi-e frig şi-mi pătrunde Austru-n privire.

Caut căldură prin vreascuri de suflet
Uscate de vreme şi arse de vânturi
Încerc să ascund tristeţea în zâmbet
Şi ace de gheaţă topesc în adâncuri.

În serile iernii mi-ascult viscolirea
Prin scorburi zăpadă, ghetuşuri pe-alei
Cu lacrimi din doruri îmi umplu privirea
Din flacăra-mi vie se nasc doar scântei.

Aştept...am răbdare, topească-se ura,
Lumina din cântec să-mi mângâie Dorul,
Voind ca-n retorte de suflet, măsura
Iubirii să uit, cum se uită-n fântână izvorul...

( Georgeta Resteman - Astept, am rabdare.. )

luni, 25 ianuarie 2010

Hai sa fugim in lume..chiar maine dimineata !




Hai sa fugim in lume de-ar fi si pentru-o zi
Sa ne uitam de viata -  sa ne-amintim de noi
Luam clipa si speranta si-o impartim la doi
In care vom si plange, vom rade, ne-om iubi.


Hai sa fugim in lume, hai sa fugim in munti
Sa ne iubim pe creste, mai liberi decat cerul.
Sa-ti spun ce vrei s-auzi - uitand doar adevarul

Sa-ti cant pana la lacrimi iar tu sa ma asculti.


Hai sa fugim in lume, doi evadati din viata
Ce au furat o zi… si condamnati la moarte
Vom reveni si crucea ne-om duce mai departe…

Dar maine, numai maine fugm de dimineata…


(  Sanda Nicucie - Hai sa fugim in lume..chiar maine dimineata! )

Colivia



De mic copil, înainte de a face ceva mai bun,
înainte de a învăţa să merg pe picioare,
cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini...
Obiceiul ăsta mi-a rămas şi acum când m-am făcut băiat mare.

Doamne, ce bine e să ai certitudini!
Sânt lucruri care-ţi vin mai frumos decât hainele noi,
decât propria-ţi piele,
sânt mai utile decât umbrela, sau invenţia tiparului -
călduroase, intime şi protectoare ca nişte perdele.

Sânt aproape douăzeci de veacuri de când caut,
de când caut, împreună cu amicii mei, mereu,
dar până astăzi eu n-am găsit nici o certitudine
în afară de cele patru picioare ale patului meu.

Întotdeauna singur, întotdeauna mare,
din patul meu foarte cert şi orizontal,
pot să văd, prin fereastra cu gratii, cerul întotdeauna albastru,
castanul întotdeauna solemn şi treptele dealurilor în fundal.
Pot să urmăresc marivaudajul indecent al norilor greoi şi senzuali,
pot să-mi dau seama că solemnitatea castanului vine din rădăcină,
pot să râd cu hohote de o cracă răsucită ciudat şi comic în fereastră
şi să primesc mesajul aerian al păpădiilor şi al
gânganiilor cât o neghină.


( Geo Dumitrescu - Despre certitudini I )

duminică, 24 ianuarie 2010

Scara




Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi  

Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!



( Marin Sorescu - Scara la cer )


Regasire




Astazi pasul de furnica a ajuns departe.
Gemul de calatorie necoapta umple gustul de amar.
Secundele se aduna cuminti pe fundul clepsidrei.
Mai este mult din drum.

Uneori imi pare ca ploua cu zambetele tale.
Alteori Fata Morgana prinde contururi interesante.
Se imbraca in alb si rade prosteste.
Iunie este mult din drum.

Ghiozdanul amintirilor imi face rani adanci in umeri.
Imi scartaie pasul de atata durere.
Din sangele cald cresc aripi de papadie
Cu care zbor spre o lunga regasire.
Iulie este mult din drum.

In August iti voi bate cu saruturi in poarta.
Tu vei iesi dintre pomi si ma vei hrani cu raze de soare.
E mai si merg prin lan de dogoare
In iulie ma-nfund in ogoare
In august ma-ntorc la izvoare
Furnica incepe sa zboare
O prind si o-ncui in ulcioare
Ti-o-ntind să imi tesi din fuioare
O inima noua,
Scanteietoare. 


( Bogdan Vulcan - Inscriptie pe-o regasire )

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Porunci



Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.


( Octavian Paler - Decalog )








Am nevoie sa privesc pe fereastra




Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Este ceea ce ne lipseşte nouă,
Sau ce am uitat că avem:
Este albul imaculat al zăpezii
Precum jocurile noastre de copii,
Este verdele crud al ierbii
Precum visele noastre de adolescenţi,
Este galbenul zemos al perei
Precum trupurile femeilor care iubesc,
Este coaja brăzdată a copacului
Precum cei care au uitat să spere.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Sunt peştii
Care vorbesc fără să omoare,
Şi rândunica
Ce zboară fără să trădeze,
Şi cârtiţa
Care construieşte fără să distrugă,
Eşti tu
Cel ce mă iubeşti doar adăugând.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră.

Dincolo,
Văd pădurea care mă învaţă
Să ascult
Şi ploaia care mă îndeamnă
Să cânt,
Vântul care mă ajută
Să uit,
Şi pământul care-mi arată
Rădăcinile.


Am nevoie să privesc pe fereastră.

Să văd întunericul
Ca s-alerg spre lumină,
Să văd curgând lacrimi
Ca să ştiu să zâmbesc,
Să văd bătrâneţea
Ca să fiu mereu copil,
Să văd copilăria
Ca să caut înţelepciunea,
Să vad Coloana fără de Sfârşit
Ca să simt Poarta Sărutului.
Am nevoie


SĂ PRIVEŞTI pe fereastă.

Prin ferestrele casei sufletului meu
Au intrat
De dincolo
Toate câte am fost în stare să primesc…
Mi-am deschis
Toate ferestrele sufletului
Atunci când te-am simţit acolo,
Sus
Şi te-am lăsat să intri prin toate
Deodată,
Ca să te poţi roti
În cele patru vânturi
Şi să afli
Că te iubesc dintotdeauna
Şi că mă-ndrăgostesc de tine
Cu fiecare clipă care curge,
Oriîncotro m-aş îndrepta.
 

Am nevoie să privesc pe fereastră
Şi dinăuntru,
Şi dinafară
Ca să-mi umplu sufletul cu Tine.


( Gabriela Ilisie - Am nevoie sa privesc pe fereastra )