Lumina lina

 

Lumina lina lini lumini

Rasar din codrii mari de crini

Lumina lina cuib de ceara

Scorburi cu miere milenara

De dincolo de lumi venind

Si niciodata poposind

Un rasarit ce nu se mai termina

Lina lumina din lumina lina.

Cine te asteapta te iubeste

Iubindu-te nadajduieste

Ca intr-o zi lumina lina

Vei rasari la noi deplina

Cine primeste sa te creada

Toti oamenii vor veni sa te-l vada.

Lumina lina lini lumini

Rasar din codrii mari de crini

I-atata noapte si uitare

Si luminile au piarit din zare

Au mai ramas din veghea lor

Luminile luminilor.

Lumina lina lini lumini

Instrainand-i pe straini

Lumina lina, nunta leac

Tamaduind veac dupa veac

Cel intristat si saracit

Cel plans si cel nedreptatit

Si pelerinul insetat

In vatra ta au innoptat.

lumina lina leac divin

Incununandu-l pe strain

Deasupra stinsului pamant

Lumina lina, logos sfant.

( Ioan Alexandru - Lumina lina )

Ma invelesc de frig

Ma învelesc de frig într-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
în relieful de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mâna peste mine daca-i vara
caci n-ai sa întelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

 

( Nichita Stanescu - Ma invelesc de frig )

Martorul mut

Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.

Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti

Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne. 

( Adrian Paunescu - Abia acum )

Azi si maine

 

Mi-e atat de dor de tine azi,
Si ieri mi-a fost
Si maine iar.
O poza doar cu tine pe pereti
Sa o lipesc am vrut
Si-n calendar.

Imi amintesc de tine azi,
Si ieri mi-am amintit
Si maine iar.
Si vad doar clipele frumoase
Le retraiesc la infinit,
Asa doar supravietuiesc.

De ceilalti nu-mi pasa azi,
Ieri mi-a pasat,
Nu stiu de maine...
Si ce va fi doar tu sa-mi zici
Rostind cuvantul apasat
Mi-e dor de tine...

Stiu doar ca astazi te iubesc,
Ieri mi-ai placut,
Dar maine te ador.
Si de-ai sa pleci
Lasand in urma un trecut
Atunci eu vreau sa mor.

Azi plec.
Ieri doar am stat,
Si maine voi fi doar un gand
In calea unui om ca tine.
Plang... 

 

( Andra Babici - O iubire de azi si maine )

Jocul si joaca

 

Cand viata-i o joaca si visu-i un joc
Iar lumea se-nvarte si sta si pe loc
Suflet chinuit parasit de noroc,
Se stinge atunci…la soroc..

Cand visu-i un joc si viata-i o joaca,
Lumea se-nvarte précis ca o roata
Suflet vioi neatins de vreo pata
Se-aprinde la soroc…deindata!

(Florin Son - Jocul si joaca )

Spre nord, birjar!

Spre nord, birjar, spre nord!



Ai mila, du-ma iute,

Curand, caci ma dezghet.

Nu vreau valtori de visuri

vreau doara sa-nghet.


Spre nord, birjar, spre nord!


Arunca-ma in gheturi

Sa simt ca un fiord..


Spre nord, birjar, spre nord!

Azi zbor

 

De vrei gândurilor vad,
unde apa cristalină
cerne pietrelor lumină,
iz înţepător de brad,

Pentru gândul cel mai drag
să-l alegi acolo, unde
păstrăvi sclipitori în unde
au sărit ultimul prag.

Pentru gândul mai ascuns,
vadul tulburat de ape,
unde umbrele-s aproape,
soarele pierdut şi dus.

Iar de vrei gândului leac,
lasă-l, muntele, să vadă,
apoi vulturilor pradă,
călător înspre alt veac.

( George Ioana - De vrei gandurilor vad )

Optiunea la real

Traiesc in numele frunzelor, am nervuri,
schimb verdele pe galben si
ma las pierit de toamna.
In numele pietrelor traiesc si ma las
cubic batut in drumuri,
cutreierate de repezi masini.
Traiesc in numele merelor si am
sase simburi scuipati printre dintii
tinerei fete dusa cu gindul tot
dupa lenese dansuri de ebonita.
In numele caramizilor traiesc,
cu bratari de mortar intepenite
la fiecare mina, in timp ce imbratisez
un posibil galbenus al existentelor.
Niciodata n-am sa fiu sacru. Mult,
prea mult am imaginatia
celorlalte forme concrete.
Si nici n-am vreme din pricina asta
sa ma gindesc
la propria mea viata.
Iata-ma. Traiesc in numele cailor.
Nechez. Sar peste copaci retezati.
Traiesc in numele pasarilor,
dar mai ales in numele zborului.
Cred ca am aripi, dar ele
nu se vad. Totul pentru zbor.
Totul,
pentru a rezema ceea ce se afla
de ceea ce va fi.
Intind o mina, care-n loc de degete
are cinci miini,
care-n loc de degete
au cinci miini, care
in loc de degete
au cinci miini.
Totul pentru a imbratisa,
amanuntit, totul,
pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgiria
pina la singe
cu o prezenta.

( Lucian Blaga - A saptea elegie )

Pareri de rau

 

Fără tine să fiu
complet fără tine

şi încet
să încep să uit
cum a fost cu tine
complet cu tine

şi apoi pe jumătate
jumătate cu şi jumătate fără

şi la sfârşitul sfârşitului
complet fără

(  Erich Fried - Ce-a fost asta? )

Trafic

Trenul pleacă din nou din gară
Încet ca şi atunci
Când vântul îţi scutura părul
Iar tu mă priveai tristă
Făcându-mi fără încetare cu mâna.

Gara se micşora pentru mine
Până când s-a pierdut
Undeva între holdele de grâu
Între păduri.

Era o călătorie ca oricare alta
Din care nu voi mai reveni
Niciodată pentru tine...
Mi-aş fi luat poate rămas bun
Dar nu am putut atunci...
...

Să nu crezi c-am uitat,
În fiecare clipă mi-am amintit
De acea gară plină de praf
De trenul care pleca încet
De mâinile tale mici care-mi urau
„Drum bun”...

( Marian - Drum bun )