Ratiune

 

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.
Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.


( Grigore Vieru - De ce-ai fi trista )

(

La rascruce

 

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi...Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.

Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat...
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.

Un han, din care nuami peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-un plop uscat alturi, ca o spanzuratoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.

Te simti pierdut departe...rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
...In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate. 

( Vasile Voiculescu - La rascruce )

Fereastra

 

Rugurile ard la orizont
Căldura lor ne copleşeşte lent
Peştii emigrează īn amont
Ca un capriciu somnolent

Flăcările lor ne trec prin carne
Şi ne māngāie o dogoare rece
Cānd ne-adunăm sfioşi şi iar ne
Īmperechem dacă sorocul trece

Muribunzii stau la colţ de stradă
Īnvārtind mecanic o flaşnetă
Că-ntreg oraşul pare o şaradă
Din care-a dispărut o siluetă

Păsările s-au oprit din zbor
Īncremenind cu aripile-ntinse
Şi fragede ca după un omor
De adevăruri neīnvinse

Toate ceasurile s-au oprit şi nici
Luciul străzilor plouat nu s-a mai şters
Oamenii-s din ce īn ce mai mici
Ca văzuţi printr-un ochean īntors

La noi nu s-a-ntāmplat nimic de mult
Deşi dorim ca totuşi să se-ntāmple
Pentru lucizi nu avem nici un cult
Cānd īşi duc pistoalele la tāmple

Rugurile au intrat īn carnea noastră
Rogu-te să nu te temi iubito
Că de-un veac am devenit fereastră
Pe care locatarii n-au primit-o

( Adrian Munteanu - Fereastra )

Fara culoare

 

Alerg prin tumultul de vorbe şi şoapte,
prin lumea nebună prinsă în horă.
Mă doare timpanul descult...
aştept vindecarea ,cuvântului mut!

În vâltoarea mondenă mă las scufundată
fară sa aştept o salvare -
e mai comod să ai aceeaşi culoare,
e mai comod să iţi porţi timpanul bolnav.

Un râs ,ca un clopoţel ce te cheamă la masă,
mă îndeamnă să muşc mărul.
Zăludă, femeia din mine ascultă chemarea
şi muşcă din tine flămândă.
Mă umple căldura curcubeului ce îmi dă culoare
în adâncul lăuntrului meu.
E linişte acum când fară cuvinte
sunt atât de... În culori
încât pot să opresc vâltoarea mondenă
de vorbe şi şoapte ce curge în sus
spre mintea oricărui trecător
furându-i incomodele culori.

Prin tumultul de vorbe şi şoapte,
prin lumea nebună prinsă în hora
dansez imbratisata de tine!
Eman mute cuvinte, în culori.

(  Bucur Sabau Laura - Fara cuvinte, in culori )

Freamat

 

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-nainte,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi.

(  Boris Pasternak  - Grea cruce sa iubesti pe unii..)

..de piatra

 - Suflet de piatra, zici..

 - De piatra filosofala, iti confirm, la randu-mi, iubindu-te la fel ca inainte.

- In ce amagire ma transformi, intreb.

 - In a mea, imi raspunzi la randu-ti, zambindu-mi la fel ca inainte.

Restul a fost chimie si suflet, de-acum inainte.

Spre miazanoapte

 

Mi se strâng paşii ca hulubii pe iarnă
În gândul ce m-aduce-n oglindă drept om.
E prea crud să-nteleg tăcerea ce toarnă
Cu sunet de stropi mari lovind unison

Cutia cu plânsul metalic. Călător
Printre fraze promise sau înger când dorm,
M-adun precum umbra când luminile vor
Să cripteze pe ziduri lăsând uniform

Mesaje aldine. Tu mă stii, sunt ca frunza
Ce solemnă creanga îşi ţine boltind
Curcubeul. Voi ţese, voi ţese din pânza
Căderii. Dar nu mă împinge să plâng.

( Tania Ramon - Calator printre fraze sau inger cand dorm )

Incomplet

Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in
iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! 

(Octavian Paler - Despre dragoste- citate )

Lumina lina

 

Lumina lina lini lumini

Rasar din codrii mari de crini

Lumina lina cuib de ceara

Scorburi cu miere milenara

De dincolo de lumi venind

Si niciodata poposind

Un rasarit ce nu se mai termina

Lina lumina din lumina lina.

Cine te asteapta te iubeste

Iubindu-te nadajduieste

Ca intr-o zi lumina lina

Vei rasari la noi deplina

Cine primeste sa te creada

Toti oamenii vor veni sa te-l vada.

Lumina lina lini lumini

Rasar din codrii mari de crini

I-atata noapte si uitare

Si luminile au piarit din zare

Au mai ramas din veghea lor

Luminile luminilor.

Lumina lina lini lumini

Instrainand-i pe straini

Lumina lina, nunta leac

Tamaduind veac dupa veac

Cel intristat si saracit

Cel plans si cel nedreptatit

Si pelerinul insetat

In vatra ta au innoptat.

lumina lina leac divin

Incununandu-l pe strain

Deasupra stinsului pamant

Lumina lina, logos sfant.

( Ioan Alexandru - Lumina lina )

Ma invelesc de frig

Ma învelesc de frig într-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
în relieful de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mâna peste mine daca-i vara
caci n-ai sa întelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

 

( Nichita Stanescu - Ma invelesc de frig )