Petale de lalele

acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala...mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate. 

 

( Marta Carmen - Ioana  -  Petale de lalele )

Calendar

Copaci cu părul drept
īşi piaptănă
văzduhul,
cu ramurile
atingānd albastrul -
de la rădăcini
īn sus.

Copaci fără nume
crestează calendare,
răsfiraţi cu gāndul
de marginea zării.

Te-aştept!

( Ana A. - Copacii cu parul drept )

In coltul intunecat

 

Imi culc privirea pe inima ta.
Nu se impotriveste , nu se mira ,
Doar ca ar vrea
Ca inima ta sa-i spuna:
" Ramai asa!"

( Enache Catalina - Nemiscare)

Intampinare

 

 

Sălaş printre fagii bătrâni,
eu caut în negura serii,
m-aplec printre ramuri s-adun,
un an din veacul durerii.

Din cetini apuse, coroană să fac
crăiesei zăpezii ce-aşteaptă,
ofrandă din muguri de brad
şi ceară nearsă.

Din ape o ie de aur să ţes,
s-atingă firava făptură,
pământul o cergă din visul ales,
s-o calce timidă şi pură.

Din paşii ei doină răsună pe şes
şi cântec de viaţă adună
mă las copleşit de sunetul des
în licăr de lună.

( Marius Grama  - Ofranda )

Morning

 

 

 

 

Păsările aduc lumina în cioc
În picuri cât bobul de rouă;
Pictorii pe pânză pun soarele-n loc
De lună, şi- ncepe să plouă -

Stropi de culoare din vârf de peneluri,
De pe curcubeie – palete ,
În frunze şi flori, de-o mie de feluri,
Pictează un soare sonete -

Spun păsările cu aripile lor
Doar versuri pe cer dimineaţa,
Se ’nalţă un tril, şi-n fiecare zbor
Un soare alungă iar ceaţa

( Lucia Firefly Popescu  - Dimineata )

O inima

 

O, inima! Marturisiri afunde and in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascot
si-n intelesuri mari
zvacnirea i-o destram.
O, inima:nebuna, cand se zbate-n joc salbatic,
atunci,
atunci imi spune ca din lutul ei
a fost facut pe vremuri vasul
in care Prometeu a coborat din cer
aprinsul jar ce 1-a furat din vatra zeilor,
in timp ce zorile se ridicau peste Olimp
si-si ascundeau in poala stelele
ca un zgarcit comoara sa de aur.
O, inima: cand para ea si-o nabuseste
c-un giulgiu de liruste,
atunci imi canta
ca lutul ei a fost odata un potir de lotus,
in care a cazut o lacrima curata ca lumina
din ochii celui dintai sfant si mare visator
care-a simtit imbratisarea vesniciei
si straniul fior
al intelesului ce stapaneste deopotriva
apusul, rasaritul, cerul, marea.
O, inima: amurguri cand se lasa grele peste ea,
aud cum tainic imi sopteste

ca ea a lute-n care-odinioara pe Golgota
s-a scurs siroaie sangele din trupul lui Isus,
cand ghimpii il muscau cu niste ochi de farisei.
O, inima: cand pieptul ea mi-1 spurge
cu batai de plumb,
atunci imi striga indrazneata
ca peste veacuri lungi si goale si pustii,
cand Dumnezeu se va-ndemna
sa fac-o alta lume
si-o omenire
din neamuri mari de zei,
Stapanul bun va plamadi atunci din lutul ei
pe noul Adam.


( Lucian Blaga - inima )

Tango

 

 

Asculta mai multe audio Muzica

Mostenirea

Pe scrinul vechi…
Mâncat de carii,
Stau scrise două nume
Sunt două nume de început
În casa cu pereţi de lut.
Un început al ei şi-al lui
Epistolă copilului.

Se duc bătrânii…
Şi ne lasă
Cu uşă pusă,
Geam la casă
Pe scrinul vechi
Mâncat de carii
S-a scris povestea lumii!

( Lesenciuc Teodor - Mostenirea )

Zbor in noapte

 

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

( Ana Blandiana - Zbor )

Priveste!

Dacă e precum zici,
spune-mi ce se întâmplă dincolo
de sângele nostru; spune-mi
dacă sângele nostru mai curge prin vreo Dunăre
răzvrătită ca a noastră
sau, mai bine, spune-mi ce margine e dincolo de
margine şi cum se aprinde orizontul
când stai acasă citind poemele mele bolnăvicioase.

Aerul dă în muguri. Răbufneşte în mine explozia
luminii de fluturii,
mă flutureşte…
O, priveşte acest fluture cu aripa frântă !
Ce frumos ştie el să turbeze… Ce frumos
ştie el să turbeze… !

… Şi dacă e precum zici,
eu plec acasă să răscolesc licuricii –
sigur, în urmă, liniştea va lipi afişe peste
vorbele tale de şarpe.

( Costel Bunoiaca - Priveste acest fluture cu aripa franta )