Camuflaj.Unul in altul.

din nefericire încă mă zbat îţi ating respiraţia
cum zborul unui erete în năvodul închis

aburul mohorât al zilelor te îmbrăţişează
îmi este ciudă
o ciudă amară cum nicotina

uuuf strigătul atinge dinţii ecoul sfâşie cerul

din nefericire încă mă zbat
primăvara te umple darnic
chipul tău îmblânzeşte chiar şi
obiectele ostile

te privesc
în tinereţea ta se aşează o femeie ofilindu-se
obişnuinţa devine ridul larg împrospătat
de ochiul în care norii se prăbuşesc/ nu-mi
spune că plouă chiar dacă nu mai poţi
chiar dacă tot trupul începe să-ţi curgă

hai să nu mai ştim nimic
din nefericire ieşim împreună

hei
nu mă uita spânzurat de gleznele tale
calcă în mine cu toată talpa
apasă-te
intră
lasă-ţi pantofii ciorapii mănuşile… lângă prag
goi încăpem atât de neîndoielnic unul 

in altul

( Doru Dorian David - Unul in altul )

Stapan pe situatie

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.

( Magda Isanos - Mana ta )

Praval peste tine padurea: Adio, adica ramai

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

( Adrian Paunescu - Totusi, iubirea )

Demon

Sublim intinsa pe un suflet alb
Se rasfrange ca-ntunericul in ziua,
Tentatia vesteda de-atata viata prihanita.

Ea cu ghearele patrunde-n suflet,
Cu dintii musca-n inima,
Cu ochii-i cruzi priveste
Cum albul suflet treptat se innegreste.

Si eu stau,
Asa de linistita
Si ei stau asa de linistiti...
Numai o uracioasa cioara se zbate
Graind un adevar pe care noi,
Intelegandu-l
Stam. 

 

 

( Pitrop Beatrice - Tentatii )

Taina

Tu imbraci haina dupa haina

Si mim devin , infrigurata.

Mai ca-mi doresc sa-mi fii o taina

Sa te descopar alta data..

Constiinta

Stai.
Să stăm din veşnicie o clipă
Doar pentru noi
Ca să ne vindecam .
Noi,
Două imperfecţiuni calatoare prin suferinţă.
Noi,
Doi suferinzi de nepotrivire
Şi de idei şi de vis şi de patimi.
Noi,
Vizionari ai netrăirii.
Să stăm din imensitate un strop.
Sa regăsim cuvintul.




Lasă-mă.
Lasă-mă sa-ti mângâi iubirea zvâcnindă de febră,
Să te vindec de viaţa, de moarte, de tine.
Azi vreau sa fiu inima ta.
Ia-ti viaţa din mine si-ascultă-mi liniştea
Ce creşte in tine ca o lumină.


Simte-mă si cuprinde-mă si uita de mine
Pâna la suferinţa dintâi.
căci eu exist ca să trăieşti şi ca să ştii că mori...
Acum adio. Să nu urli când n-ai să mă mai simţi.
Eu doar apar sporadic să-ţi spun că exişti.
O clipă-n veşnicie,
Un strop in infinit.
Ai grija.

( Crizantema Mironeanu - Constiinta )

Frunza verde de albastru

unde sunt lăsatele perdele,
timpul când o strângere de mâini
se îngemăna cu alte cele
şi culegeam săruturi din fântâni?

unde e duminica de taină
şi de vifor pur scăldat în râs,
când îmi lepădam tăcuta haină
şi plecam nehotărâţi spre vis?

unde sunt azi crinii cu parfumuri,
zâmbetul tău vag, misterios,
praful de pe-acele ştiute drumuri,
ochiul tău albastru de frumos? 

 ( Ioan Ivascu - Poem delicat )

De cand alerg

De cind alerg
pe drumul asta lung,
Neodihnit, prin vise tilcuite,
Strain, tot bat la porti zagazuite,
Iar indoiala n-am cum s-o alung.
Pocalu-i gol, izvoarele coclite....
Ochiul, in sine, dramuie prelung;
Neintelesul n-am cum sa-l strapung
Si Valea-i naruita-ntre ispite...
Nu-s purgatorii gindurile aste!
In cine sa ma-ncred si cui sa spun
Pierdut ca sunt in lumea de contraste?
As vrea sa ma-nteleg si sa m-adun,
Timpu-i zorit si nu vrea sa adaste
Si n-am cum in dorinta sa-l supun...

( Adrian Erbiceanu - De cand alerg )

Trezeste-ma si.. ..fugi

Trezeste-ma,

cand mugurii se nasc pe ram
cu pasi marunti de ploaie verde,
dincolo de geam.

...Saruta-ma,
cand norii plang peste livezi
si-mi lasa langa trup
aroma campurilor verzi.

...Iubeste-ma,
cand lespezi gri,de ploaie,
se scurg pe umerii tai albi.
* * *
Iubeste-ma cu patima aprinsa,
ca un calugar adancit in rugi,
nu te lasa de jocuri prinsa.

trezeste-ma, iubeste-ma si...FUGI!

( Pusca Ioan Gabriel - Dulceata de cirese amare )

---

Un intreg din jumatati

Sunt…
O jumătate de gând pierdut
Jumătate de coapsă tăiată
O jumătate de neuron irosit pe gândurile negre
Ale jumătăţii mele de zi înoptată
Sunt..
O jumate de iris ars
In înoptate friguri pe jumate
Arse
De spaime topite
Pe jumătaţi de nopţi
Pierdute in friguri.
Pe jumătate…
Viaţa…nici măcar nu e!
atunci...ce naibii
să mai caut
cealaltă jumate...
(dacă e la feeeel...??!
tot doar...pe jumătate??)

( Diaconescu  Diana - Jumatate )