Cu mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

( Zorica Latcu  - Te port in mine )

Dialog cu tineretea

Te-am luat de mână
într-o dimineaţă senină...
şi am pornit
în al vieţii tumult
împreună...
- tu şi eu –
tinereţe nebună!
spre drum necunoscut
prin hăţişul vieţii
am pornit...

Te-am iubit ...atât de mult...
c-am să te pierd într-o zi –
m-am temut...m-am temut...

Te-am culcat în iarbă
sub soare...
te-am tolănit în nisip
lângă mare...
pe margine de drum
te-am culcat...
şi-n hoteluri albe
cu tine –am înoptat.

Te-am privit în nopţile senine,
scăldându-te în pulbere de stele –
drumul cu spini
şi noroiul...
nu-ţi păreau prea grele!

O, niciodată n-am crezut...
“ Tinereţe”! –
c-ai să pleci şi...
n-ai să-mi dai “Bineţe”!
cărările ţi-am pierdut
în furtună...
şi-am rămas cu mâna întinsă...
“Tinereţe nebună!”

Iartă-mă că n-am ştiut...
şi n-am putut
să te păstrez...
cu fiecare zi – de tine –
tot mai mult – mă-nstrăinez!

( Valerie Becart - Tinerete nebuna )

Si-i prea grabit..

E prea îngustă puntea şi-i prea grăbit Arcaşul
Fiinţa să mi-o treacă în poze-ngălbenite.
Pe rând se-nalţă troiţe, când zorii ard alene,
Din tainice canoane şi toamne pe sfârşite.

Râvnesc amurgul – ocru şi negru, deopotrivă,
Fântână pentru visul de-a pururea-nsetat
De brumele înfrânte, de sori robind zenitul
Şi de zăpezi înalte, colindelor senat.

Din tainice canoane şi toamne pe sfârşite
Nasc prevestiri nimbate de patimi şi-ntristare,
Arcaşul face legea, grăbit să-mi fie-aproape,
Dar nu-s încă poveste şi încă nu-s uitare...

( Elena Munteanu - Si-i prea grabit Arcasul )

Cand se intampla iar sa mi te-alaturi..

Când se întâmplă iar să mi te-alături
în ziua ce îmbracă alte zile,
pe fondul nostru se-odihnesc idile
şi vânturile se preschimbă-n mături

să cureţe potecile de-ostile
grămezi anoste, specimene, pături,
când solitari vom trece dinspre hături,
descoperind lumina din pupile.

Pe scurtele hotare din mărimea
întregului întins de-ndrăgostire
acopeream cu noi împrejurimea,

iar trupurile ce-aduceau a fire
de flori aprinse, gratulând junimea,
întreţineau misterul din unire.

( Ionut Popa - Cand se intampla iar sa mi te-alaturi )

Camuflaj.Unul in altul.

din nefericire încă mă zbat îţi ating respiraţia
cum zborul unui erete în năvodul închis

aburul mohorât al zilelor te îmbrăţişează
îmi este ciudă
o ciudă amară cum nicotina

uuuf strigătul atinge dinţii ecoul sfâşie cerul

din nefericire încă mă zbat
primăvara te umple darnic
chipul tău îmblânzeşte chiar şi
obiectele ostile

te privesc
în tinereţea ta se aşează o femeie ofilindu-se
obişnuinţa devine ridul larg împrospătat
de ochiul în care norii se prăbuşesc/ nu-mi
spune că plouă chiar dacă nu mai poţi
chiar dacă tot trupul începe să-ţi curgă

hai să nu mai ştim nimic
din nefericire ieşim împreună

hei
nu mă uita spânzurat de gleznele tale
calcă în mine cu toată talpa
apasă-te
intră
lasă-ţi pantofii ciorapii mănuşile… lângă prag
goi încăpem atât de neîndoielnic unul 

in altul

( Doru Dorian David - Unul in altul )

Stapan pe situatie

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.

( Magda Isanos - Mana ta )

Praval peste tine padurea: Adio, adica ramai

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

( Adrian Paunescu - Totusi, iubirea )

Demon

Sublim intinsa pe un suflet alb
Se rasfrange ca-ntunericul in ziua,
Tentatia vesteda de-atata viata prihanita.

Ea cu ghearele patrunde-n suflet,
Cu dintii musca-n inima,
Cu ochii-i cruzi priveste
Cum albul suflet treptat se innegreste.

Si eu stau,
Asa de linistita
Si ei stau asa de linistiti...
Numai o uracioasa cioara se zbate
Graind un adevar pe care noi,
Intelegandu-l
Stam. 

 

 

( Pitrop Beatrice - Tentatii )

Taina

Tu imbraci haina dupa haina

Si mim devin , infrigurata.

Mai ca-mi doresc sa-mi fii o taina

Sa te descopar alta data..

Constiinta

Stai.
Să stăm din veşnicie o clipă
Doar pentru noi
Ca să ne vindecam .
Noi,
Două imperfecţiuni calatoare prin suferinţă.
Noi,
Doi suferinzi de nepotrivire
Şi de idei şi de vis şi de patimi.
Noi,
Vizionari ai netrăirii.
Să stăm din imensitate un strop.
Sa regăsim cuvintul.




Lasă-mă.
Lasă-mă sa-ti mângâi iubirea zvâcnindă de febră,
Să te vindec de viaţa, de moarte, de tine.
Azi vreau sa fiu inima ta.
Ia-ti viaţa din mine si-ascultă-mi liniştea
Ce creşte in tine ca o lumină.


Simte-mă si cuprinde-mă si uita de mine
Pâna la suferinţa dintâi.
căci eu exist ca să trăieşti şi ca să ştii că mori...
Acum adio. Să nu urli când n-ai să mă mai simţi.
Eu doar apar sporadic să-ţi spun că exişti.
O clipă-n veşnicie,
Un strop in infinit.
Ai grija.

( Crizantema Mironeanu - Constiinta )