marți, 25 mai 2010

Cantec de drum




Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...


( Ion Minulescu  - Cantec de drum )

Mireasma de soc




Mireasmă eşti femeie ce trupu-mi împânzeşte
E vocea-ţi mângâiere şi trupul tău alint
Nainte şi în urmă-ţi ai clopoţei de-argint
Ce clipa de iubire bărbatului vesteşte.


Cu albe braţe şi blând rotund de umeri
Cu sânii tăi, pentru beţii pocale,
Eşti toata dor şi geamăt când te deschizi în floare
Şi clipelor, plăcerile le numeri.


Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ţi-e buza
Cu tine clipele prea iute fug
Alâturi când te simt m-aprind ca şi un rug

Nu-mi pasă că o toamnă îşi leapădă iar frunza.
Pe trup cât sunt arcuş şi tu-mi rămâi vioară
Doar gândul că te-aş pierde o clipă mă-nfioară.



( Valeria Tamas - Mireasma mi- esti , femeie ) 

Daca -ai pleca si nu te-as mai gasi



Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.


(  Elena Victoria Glodean - Daca-ai pleca si nu te-as mai gasi )

luni, 24 mai 2010

Lanturi in ochi










Lanturi in ochii ce-i astept,
Lumini in umbre de smaralde,
Carari in verdele atent,
Ca rasuflarea apei calde.

Deschid fereastra tremuranda,
Un zambet vested in ascuns,
Eu sunt si noua sunt si blanda,
Sunt iedera de nepatruns.

Perechi de umbre se cuprind,
In bratele din atmosfera,
Am si uitat, acum murind,
Sunt altul in final de era.

Cu inclinari de vase rupte,
In zbucimul trecut prin ape,
Izvoarele tresar ca supte,
In linistea ce sta sa-ngroape.

Te uit pustie intre gheturi,
Un deget rasfirat spre cer,
Adio vant purtat de ceturi,
Ispita rea de giuvaer.


( Gheorghe Puzdreac - Lanturi in ochi )

Un loc al meu



 Locul meu e acela din care plec
si ma intorc de fiecare data cand mi-e frig
de ploi
de mine
de noi

Locul meu e acela in care ma nasc
de fiecare data cand ma rapune un gand
de ploi
de mine
de noi

Locul acela e doar al meu
daca ma inchid in el vad cum cresc
pasarile ca o speranta dupa atatea ploi
(pana la caderea frunzelor ma cresc, primavara!)
rascumpar astfel vremea in care fugeam de mine
ascunzandu-ma dupa lutul casei cladita-n cuib de lumina

Locul meu e acolo unde mi-e cana de lut
din care-si astampara setea trecatorii
isi cauta toamna ca pe o izbavire,
ca pe oglinda fantanii care are geam de cer
si e ferecata c-o suta de lacate, unul pentru fiecare an
in care m-ascund de fiecare data
de ploi
de mine
de noi...


duminică, 23 mai 2010

Intre aripi de fluturi











Cu inima ta in palmă
mă perind între aripi de fluturi
curge prin venele mele foc
când te iubesc mai presus de cuvinte
respirând în tăceri.

Cu inima ta in palma
mă ridic deasupra de cer
flutur aripi de foc
când eşti înger
îmi duci paşii dincolo de etern.


( Delia Bradu  - Intre aripi de fluturi )

Neindestulatoare




Pe jos
toate frunzele toamnei
şi o singură picătură de rouă.
Pe sus
o singură cruce
pentru mii de biserici.
La mijloc,
eşti tu,
împărţind deneîmpărţitul
în mai multe jumătăti
decât are un întreg
pulverizată în toate iubirile
neîndestulătoare. 


( Viorel Bucur - Neindestulatoare )

sâmbătă, 22 mai 2010

Atingere



te aşez
între muguri
dar tu
alergi spre toamnă
şi-ţi scuturi frunzele
te desenez
în ploaia fierbinte de vară
şi te găsesc apoi
urcată sub streşini
şi încremenind în ţurţurii de gheaţă
ca pe-o liană
te înfăşor în jurul meu
iar tu
te ascunzi râzând
în rugii de mure

într-o singură dimensiune
ne regăsim pe deplin
în atingerea imposibilă
a palmelor întinse
de unul
către celălalt.


( Viorel Bucur - Atingere imposibila )

Ascunde-ma in tine



Ascunde-ma sub pleopa ce-nchide
Mirajul visului din noapte,
In ziua ce iar va deschide,
Glasul tau frumos si plin de soapte.

Ascunde-ma in lacrimi de gheata,
Pe-obrazul uitarii trecute
Da voie privirii de ceata,
Misterul sa mi-l împrumute.

Ascunde-ma in gandul ce iarta
Si vina,dar si vinovatul,
Deschide a inimi poarta,
Care poate intr-o zi va ierta condamnatul.

Ascunde-ma in marea ce este
Aproape de inima ta
Si roag-o sa-ti dea o veste,
Un semn,ca poate e mai bine asa.

Ascunde-ma in iernile rebele,
Da-mi calmul din Univers
Si pune cununa de stele
Pe aripa franta de vers.

Ascunde-ma in viitor,
Trecutul nu-mi este prielnic,
Prezentul...,un bun vrajitor,
Isi pune pecetea vremelnic.

Ascunde-ma,iubito-n tacerea
Ce n-aude nici linistea sumbra,
Nici boala ce striga durerea,
C-am fost si-am ramas doar o umbra!

Ascunde-ma in visul de noapte,
Si-n visul de zi ma ascunde,
In vorbele tale si-n soapte
Sa fiu cu tine oriunde.

Ascunde-ma in orele tale,
In clipa fara sfarsit,
In sufletul tau sau pe acea cale
Purtand dorul meu mistuit,de dorul de tine.

Ascunde-ma in tine!


( "Nessuno" - Ascunde-ma in tine )

vineri, 21 mai 2010

Cand eu te vreau..




Când  eu te vreau cuminte
tu m-asculţi iubito
şi mă treci prin văi de timp
iar tristeţea ţi-e senină.
Când eu te vreau tandră
tu mă mângâi în noapte,
pe pleoape dulce mă săruţi
şi cu şoapte mă alinţi
şi-mi chemi îngerii aproape.
Când eu te vreau fierbinte
tu nu mă cauţi prin gânduri
dar mă găseşti printre rânduri
iar cuvintele tale m-aprind
că doar numai tu mă ştii
din ploile de păpădii
şi te-ai ascuns în suflet de sihastru
de când Soarele era albastru…
Iar eu rătăceam prin labirint
înfruntând fulgere şi vânt
căutând dezlegare pentru-o taină.
Când eu te vreau sfântă
clipele tale să fie curate
ca lacrima de înger
ce rătăceşte-n noapte
sărutându-ţi sufletul,
sânii şi surâsul…
Şi-atunci vei şti mereu
când eu te vreau …


Ion Cireasa - Cand eu te vreau )