Ravas

iubitul meu,

azi fluturii sunt treji.
şi-au meşterit un montagne russe
din vreji,
de-am ameţit văzându-i
jos,
ba sus.

zău,
fluturi mai năstruşnici
cred că nu-s
în lumea toată
(măcar vor slăbi,
dacă aleargă-atât…).

îi voi momi -
să pot să îi opresc, într-un târziu -
cu ceea ce
am apucat să scriu
c-un fir de lăcrămioară
pe-o batistă:
cel mai suav poem care există.

când se vor prinde
că e un tertip
şi vor pricepe
cum că nu e chip
să scape, în alt fel,
de dependenţă,
poemul ţi-l vor duce,
de urgenţă.

( Mariana Ghicioi - Ravas de primavara 2 )

Pandora boxes

Era o vreme cand zburam,
Si flori mi se-mpleteau in cale,
Iar vantul ce-mi batea la geam
Nu imi putea atinge visele.

Si flori, si vise sunt acum mormant;
Iar vantul ce patrunde in odaie
Imi ia si ultimul cuvant
Ce-ar mai putea aduce alinare.

Tu, Omule, de esti grabit,
Te lasi purtat de val si n-ai trait,
Nu-i prea tarziu sa mai visezi
Si sa traiesti visele tale.

Dar nu lasa nicicand un vant
Ce-apare ca o briza calda
Sa se transforme neasteptat
In crivat ce-ti patrunde in casa.

Si, mai ales, nepasator,
Sau poate doar nedandu-ti seama,
Sa nu fii tu acela vantul
Ce-alunga ultima speranta. 

( Violeta - Ultima speranta )

Urc pe taceri

urc pe tăceri treaptă cu treaptă
şi tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai aşteaptă,
nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitare
şi tu cobori din mansardă,
îţi vorbesc în cuvinte barbare
şi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
şi tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pământ,
când urcam în paradis…

( Sursa:  http://literatur.toateblogurile.ro/2009/12/29/urc-pe-taceri )

Ia-ma de mana

Vârsta acestui copac
Se numără după frunze
E un joc lasciv şi feeric
Dat în grijă drumului către moarte.

Cântecul acestei sirene
Îl auzi doar cu ochii închişi
Cu mâinile ridicate spre cer
Cu gândul răstignit în nemişcare.

Dă focului această noapte, iubite,
Să ardă, aruncă cenuşa pe vânt
Apleaca-ţi privirea să citeşti neînţelesul
Toarnă tăcere peste tăceri
Uită că mi-ai văzut rătăcirea
Lupta zadarnică de a coborî din neant...
Ia-mă de mână
Şi mergi. 

 

 

 ( Oana Soare - Fara nume )

Te stiu

Te ştiu de multă vreme
de când ninsorile
şi vântul
ne troieniseră visele
şi te simt din totdeauna
dar nu aveai ochii plânşi
şi nici buzele arse…
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul.
Şi azi…
cu câtă dragoste tu arzi!
Oare, va fi de-ajuns, iubito,
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă, de drag,
să te ating
şi dorinţele să-ţi sting?!
Nu mai vreau să plângi
şi lacrimi să-ţi înece glasul
şi-n abis să-ţi pierzi iubirea.
De vrei opresc zborul
dar visele ne vor arde
şi se va topi, cu noi, şi cerul…
……………………………….
Palmele tale stau împreunate
cu-ale mele iubito
protejând o frumoasă Lună,
cu şoapte de iubire
de la mine furată… 

( Ion Cireasa - Te stiu )

Printre maci

Sa ne ascundem intr-o arca,
de curcubee umede si reci,
printre culori sa innotam de parca
am fi,nu oameni ci...poteci!
Satui de-atatea falii temporale
sa ne-ngropam in stele ,fara teama,
si tavaliti prin prafuri siderale,
sa punem Universu-n rama.

Sa-l tintuim intr-un pulsar de piatra,
cand Noi,salbatici ca lumina,
IUBIREA o vom transforma in ARTA!
si-om arunca pe curcubee vina... 

( Pusca Ioan Gabriel - Pentru maci )

Sa zbor cu tine

Mi-e dor să zbor cu tine chiar şi cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie şi doar o clipă.
Când îmi şopteşti cuvinte, mai dulci şi de iubire,
Fie şi-n vis iubito, rămân o amintire.

Sunt prizonierul sorţii şi astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost şi voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.

Rămână-ţi amintirea şi gândul meu răzleţ.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneţ,
Cât paşii mă vor duce şi mintea-mi va fi trează,
N-am să renunţ la versuri, ele mă onorează.

Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.

( Corneliu Zegrean - Nireseanu - As vrea sa dorm de-a pururi, cu visul impacat )

Nu am sa te fur

Nu  vreau sa te fur..
Vreau numai sa te intalnesc...
Undeva la mijloc...
Inima mea,in inima ta un loc, sa gasesc

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar ,sa nu te amagesti
Undeva la mijloc...
Intre tine si tu
in lumina din privirea ta privesti

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ma lasi sa-ti daruiesc
Undeva la mijloc...
E tacerea din cuvantul tau...
Si amutesc...

Nu vreau sa te furi...
Vreau doar sa ne regasesti
Undeva la mijloc...
Lumea din lume,
Care doar in vis te regasesti

Nu vreau sa te fur

Nu am sa te fur

Vreau numai doar sa ma risipesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce esti tu
Si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te furi...
Vreau numai sa te ratacesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ai pierdut si nu gasesti

Nu vreau sa ma furi
Vreau numai sa ma linistesti.
Undeva la mijloc...
Intre tot ce suntem si tot ce-ti doresti

Nu vreau sa te fur
Vreau numai sa ne ocrotesti
Undeva la mijloc...
Intre tot ce ce spun
Si tot ce gandesc...

Vreau sa fur...vreau sa te fur..sa te fur

Nu vreau sa te furï

( Florin Chilian  - Nu am sa te fur )

Doua inimi.. out of focus

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere -
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!

( Rabindranath Tagore - Doar tu imi trebuiesti )

Dincolo de ziduri

dincolo de zid

în seara aceea

liniştea cobora prin frunze

din pomul trist

a apărut furtuna

şi noaptea

dincolo de zid

neputincios în faţa vrerii

mă leagă amintiri cu bunici şi pruni

în zori

mi-a fost dat să trăiesc

căderea unei noi file din darul terestru 

( Ioan Andreica - Dincolo de ziduri )