Intoarce-ma!

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

( Lelia Mossora - Intoarce-ma! )

Umbre in doi

Te simt atât de aproape
încât numele tău
se topeşte în mine
ca amurgul în valuri.

Te simt atât de aproape
încât cuvintele ning ochii tăi
fără să spună nimic
dar...
spunând mai mult decât ar vrea.

Te simt ca pe un
Abis cald
care îmi învăluie gândurile
ca un tot scris înainte
de a fi fost scris.

Te simt
ca pe un fluviu
întors în matcă.

Te simt
ca pe o întrebare
fără răspuns.

Eşti aici,
atât de real
încât
în ochii tăi
se îneacă
oceane de singurătate.

Eşti aici
şi
trupul tău cântă
o simfonie a culorilor
regăsite.

Eşti aici
să scrii fără vorbe
tăcerea din noi.

Gesturi frânte,
gesturi oprite la jumătate
chiar dacă se voiau întregi
şi zorii ne privesc din nou
împreună
prin ferestre de suflet
deschise în noi,
cei uimiţi de atâta albastru
risipit în altă dimineaţă
născută odată cu visele noastre.

( Lelia Mossora - Abis cald )

La multi ani, suflet !

Doua lumi

m-am jucat cu vremea ta
si i-am spus vantului
sa ma mai astepte

doua lumi,

una de lut,
magica poveste cu uriasi si ganganii
iar cealalta doar a noastra
ca un labirint
care pleaca spre lumina
iar orbul de mine
ingenuncheaza
pentru ca simte
ca te-a gasit... 

( Daniel Dan - Doua lumi )

Inec

Mi se năluceşte câteodată
întregul cerului ocean.
Corăbiile stelelor
sunt scufundate.
Lumina-mi pare câteodată
catarg
cerând un ajutor
acelui vechi înec
şi-ncet încet orbesc

( Nichita Stanescu - Privire ).

Pe umarul tau

peste umărul tău
s-au odihnit
vise alungate
din iarbă
vreo câteva vorbe
căzute
la grămadă
dintre anotimpuri
calde

umărul tău
se-ntoarce acum
spre mine
cu pas atent
şi gând firav

peste umărul tău
mi-am odihnit
iubirea...

( Anca Pepelea - Umarul tau )

Ca s-ajung pana la tine..

Ca sa-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grabeste…
Pune-ti aripi ca īn basme
Si te-nalta pāna-n nori…
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca siragul de cocori
Ce pluteste colo-n zare!…
Haide, calule, grabeste!…

Ca sa-ajung pāna la tine, i-am zis vāntului:
- Da-mi māna
Si tāraste-ma cu tine pāna unde poti patrunde -
Pāna-n zarea-nsāngerata unde soarele s-ascunde…
Ca s-ajung cāt mai degraba,
Haide, vāntule, da-mi māna!…

Ca sa-ajung pāna la tine, i-am zis mortii:
- Mergi-nainte
Si coseste-mi fara mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea…
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide!… Haide, moarte, mergi-nainte!…

Ca sa-ajung pāna la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vāntul,
Moartea -
Toate mi-au facut pe voie ;
Dar…
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele chitarei-s rupte
Si… romanta s-a sfārsit!

( Ion Minulescu - Romanta fara muzica )

Copie eterna

Spre tine vin

purtand soarele pe umarul drept.

A ramas acolo

de ieri,

de cand tu ai aparut

odata cu mirajul trezirii mele

dintr-un somn

crezut definitiv.

    

Spre tine vin

ca spre a doua mea nastere.

Zambetul tau

mi s-a intiparit pe fata.

Ochii tai s-au adapostit

sub fruntea mea.

Gura ta a devenit

jumatatea absenta pana acum

a rodiei mele insetate.

Palmele tale au uitat sa mai plece

de pe fruntea mea.

Unde ma cauti ?

Sunt aici ducand  cu mine

rani de dor,

tinand in mana

fluturii albastri ai noptii

in care ne atingem

doar sufletele.

Unde ma cauti ?

Sunt aici

umbland cu talpile goale

pe linistea de manastire... asternuta

intre noi.

Sunt aici cernandu-mi privirea  

pe fruntea ta obosita

de asteptare.

Sunt aici sa inteleg

de ce se ivesc zorii atat de tarziu.

Sunt aici

sa te invat adevaruri

ascunse in seminte de mac.

Nu ma mai cauta !

Am devenit copia eterna

a fiintei tale.

 

( Lelia Mossora - Copie eterna )

Dincolo de prapad

Tot mai cumplit si mai urit imi este,
Printr-un tunel inzapezit trecind
Sa ma inec, plingind, in propriul gind,
Nemaiaflind de tine nici o veste.

Aud ca vei ajunge-ntre neveste,
Intre suferitoarele de rind,
Definitiv am sa te pierd curind,
Sint inutile lacrimi si proteste.

Eu simt ca mor uitindu-ma-ndarat,
Si cum coboara lacrimi sa ma spele,
Te caut intr-un cuib de rindunele,
Mi-e dor, macar in poze, sa te vad.

Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele? 

( Adrian Paunescu - Dincolo de prapad )

Trezita cu o imbratisare

Mana ta intinsa in fata mea
Mainile mele cuprind palma ta
Palma ta lacrimeaza de drag
In atingerea usoara ca un gand razlet.

Mainile tale adulmeca palma mea
Palma mea iti mangaie mana dreapta
Se prind si se desprind: danseaza
Palmele tale in "bratele" mainilor mele

Le-am surpins inrosindu-se usor
De dragul celorlalte,
Erau calde si inmiresmate
Cum e roua diminetii ce se cerne
In palmele ei.

Degetele noastre se impletesc
Unele in altele
Unele printre celelalte
Se ascund in spatele altor degete
Si ... se saruta sfios
Ca la prima lor intalnire.

Asa m-am trezit
Mana in mana
Degetele mele culegand
Degetele ei
In palmele noastre mult prea mici
Sa incapem amandoi.

( Romulus Andriescu - Imbratisare )

Tarziu

În orele în care au adormit cocorii
mă duce gândul iar către albastre zări
şi nu mai ştiu s-ascund sub fruntea rece norii,
chemarea prea târzie s-o-mbrac în dezmierdări.

Răstălmăcesc cuvinte ce-n mine pribegesc.
Mă-ncearc-un dor de-nalt şi de tăcut apus;
în trup mi se închină doar macii care-mi cresc
aripi uitate-n sânge gândindu-te mult sus.

Cutreier prin silabe cu vântul care trece
prin pletele de noapte să îmi culeagă visul.
O tristă amăgire prin carne mai petrece
că tu eşti doar păcatul ce îmi sărut-abisul.

Prea plină mi-este toamna de amintiri furate;
se veştejesc în glastre de umbră vechi iubiri.
S-aprind în mine candeli cu scânteieri uitate
pe când tu mă îmbraci în bolnave uimiri.

( Lelia Mossora - Tarziu )