miercuri, 28 iulie 2010

Te port in mine



Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

( Zorica Latcu - Te port in mine )

Intre pleoape




Ochiul tău închis

peste pleoapa mea

seri la rând mi-a nins

fiecare stea.


Absenţa e mâna

de pe al meu umăr.

Ruptă este struna

şi secunda număr.


Roşul meu amurg

nu mai cântă azi.

Gândurile curg

când te pierd şi cazi


într-un anotimp

mult prea veştejit.

Îţi sunt numai timp

prea demult vrăjit.


Frunzele din trup

se scutur în van.

Astăzi nu mai rup

clipele din an


basmul ca să-ţi scriu

visul să ţi-l fur.

Este doar pustiu

când tu eşti contur


umbrelor ce vin

de departe iar.

Vorbele-s pelin

curgând din amar.


Mă opresc pe şoapte

să aud cum trece

vântul peste noapte

într-un somn mult rece.


Culoarea de mac

pe buze e stinsă

şi învăţ să tac

de zări Necuprinsă...

( Lelia Mossora - Ganduri )

marți, 27 iulie 2010

Eu te inspir.. tu ma expiri..




Ai ochii negri, mincinosi si rai
 ...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant

...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui

...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el

...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga

...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite

...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai

...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat

...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare

...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine

...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii

...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare

...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele

...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina

...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat

...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime

...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...


( Otilia Cazimir - Lumini si umbre )

luni, 26 iulie 2010

Pana aici





chiar dacă nu vreau să recunosc
mi-e frică
strigătul meu se pierde
în trecut
şi tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune


până aici


de fapt e cel mai diabolic cuvânt
un amestec de ruj cu puţină frică
şi câteva bătăi de inimă


ştiu că iluzia se termină aici
ca respiraţia în camera
cu multe oglinzi


încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate fereastra
prin care o să privesc depărtarea
ea însăşi o fereastră
prin care trec
sunetele spre nesfârşit...







( Teodor Dume - Pana aici )

duminică, 25 iulie 2010

Izolat in legenda



Eu nici nu ştiu cu cine mai vorbesc,
Atunci cînd scriu aicea poezie
Şi dacă tot dezastrul pămîntesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.

Sînt nervii mei ca nişte cai de front
Loviţi din toate părţile de focuri,
Eu însumi sînt sătul de orizont
În scurta aţipire pe alocuri.

De-atîtea drumuri cîte am parcurs
Am tălpile tigheluite-n sînge
Şi-aş vrea să dorm o iarnă ca un urs
Şi ochii mei să nu mai poată plînge.

Printre scrisori fără destinatar
Şi mie însumi parcă milă-mi este
Că nu mai are nimenea habar
Şi toţi mă izolează în poveste.

( Adrian Paunescu - Izolat in legenda )

sâmbătă, 24 iulie 2010

..muscat-adanc din mine




m-am trezit de dimineaţă
cu trecutul tău
în urechea mea stângă!
miroseai ca atunci
a primavara udă
şi a iubire crudă
muşcat-adânc
adânc
din mine.
eram privire
erai vânt
ce-ţi povesteam
fărăun cuvânt
nedorul, de ne-tine!
acu-i târziu
suntem plecaţi
cu urma ...mărului,
muscaţi...
prin lume,
secerati.


( Diana Diaconescu - Suflet )

Floare de vartej



In mijlocul locului, floare de vartej
In inversul ceasului
Scade varsta omului
Pana nu mai e a lui

In gradina raiului, floare de vartej
In sunetul naiului
Omul nu mai este om
E si el un fel de pom.


( Ion Chichere - Floare de vartej )

vineri, 23 iulie 2010

In urma exodului




Sunt arbor singuratec. Padurea s-a taiat.
Sunt cuib de randunica, pustiu si ruinat,
Samanta incoltita, crescuta din pamant,
Ce spulberarea noastra in note grave-o cant.


Sunt mangaierea calda ce o aveti in gand,
Sunt blanda adiere pe ochii
care plang.
Sunt vestile de-acasa pe
care le primiti,
Sunt… poate, amintirea pe
care o iubiti.


Sunt dorul meu de zare, imens, coplesitor,
Naframa ce sugruma in fasa acest dor.
Sunt aripa ranita, pierduta in exod,
Sunt pasarea prin care renaste-al meu norod.


Sunt frunza vestejita, prelinsa din copac,
Privighetoare sura, ce-n izolare tac,
Izvorul ce adapa, tisnind acest pamant
Si ce destinul nostru incerc, timid, sa-l cant.


Sunt prietenul de-acasa. Atat, mai mult nu sunt.

 ( Julia Henriette Kakucs - In urma exodului )

Declaratie de dragoste




Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.

Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.

( Adrian Paunescu - O iubesc pe Alba- ca- Zapada)

joi, 22 iulie 2010

Rani de dor



Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care frământă silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seacă izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişează pe lângă ziduri,
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinând în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

( Lelia Mossora- Vrajitorul cuvintelor )