luni, 2 august 2010

Sacadat




Frant
pamant
in gand
ascund

Visuri calde
ma strapung
Huma-n suflet
imi framanti

Ma petreci
in zile reci
Ma primesti
dar nu m-astepti

Zbor nauc
Picaj in vant
Dor albastru
Legamant

Nu-mi raspunzi
Si te incrunti

Nu ascunzi
in gand
pamant

Eu ma frang
intr-un cuvant.


Vanatorul de lumina



Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.

Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.

Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafaţa strălucitoare
a mângâierii dintâi.


( Nina Cassian - Aur si umbra )

sâmbătă, 31 iulie 2010

Zambetul care vindeca






Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.

Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.

Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.

Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.


( Gheorghe Puzdreac - Zambet cald )

vineri, 30 iulie 2010

Concluzii



Ai reamrcat ca deseori viata trage concluzii asupra noastra, nu noi asupra ei ?

Visul meu



Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

... şi te-ai numit VIS
şi ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de nelinişte, de nesiguranţă,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
şi trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...


Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoşi!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
Aveai...
Tu!

( Lelia Mossora - Eden )

joi, 29 iulie 2010

Luna-n camp



Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.


( Nichita Stanescu - Luna-n camp )

miercuri, 28 iulie 2010

Te port in mine



Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

( Zorica Latcu - Te port in mine )

Intre pleoape




Ochiul tău închis

peste pleoapa mea

seri la rând mi-a nins

fiecare stea.


Absenţa e mâna

de pe al meu umăr.

Ruptă este struna

şi secunda număr.


Roşul meu amurg

nu mai cântă azi.

Gândurile curg

când te pierd şi cazi


într-un anotimp

mult prea veştejit.

Îţi sunt numai timp

prea demult vrăjit.


Frunzele din trup

se scutur în van.

Astăzi nu mai rup

clipele din an


basmul ca să-ţi scriu

visul să ţi-l fur.

Este doar pustiu

când tu eşti contur


umbrelor ce vin

de departe iar.

Vorbele-s pelin

curgând din amar.


Mă opresc pe şoapte

să aud cum trece

vântul peste noapte

într-un somn mult rece.


Culoarea de mac

pe buze e stinsă

şi învăţ să tac

de zări Necuprinsă...

( Lelia Mossora - Ganduri )

marți, 27 iulie 2010

Eu te inspir.. tu ma expiri..




Ai ochii negri, mincinosi si rai
 ...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant

...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui

...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el

...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga

...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite

...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai

...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat

...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare

...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine

...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii

...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare

...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele

...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina

...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat

...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime

...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...


( Otilia Cazimir - Lumini si umbre )

luni, 26 iulie 2010

Pana aici





chiar dacă nu vreau să recunosc
mi-e frică
strigătul meu se pierde
în trecut
şi tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune


până aici


de fapt e cel mai diabolic cuvânt
un amestec de ruj cu puţină frică
şi câteva bătăi de inimă


ştiu că iluzia se termină aici
ca respiraţia în camera
cu multe oglinzi


încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate fereastra
prin care o să privesc depărtarea
ea însăşi o fereastră
prin care trec
sunetele spre nesfârşit...







( Teodor Dume - Pana aici )