Hai cu mine, pana la capatul lumii!

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pna la miezul planetei.

Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu …

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un  capat.

( Zaharia Stancu - Hai cu mine )

La rascruce

In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi...Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.

Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat...
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.

Un han, din care numai peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-u plop uscat alturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.

Te simti pierdut departe...rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
...In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.

( Vasile Voiculescu - La rascruce )

Oh, suflet orb!

Oh! suflet orb
m-absorbi intruna
Si nu ma vezi, nici nu m-auzi,
Ramai, cu ochii morti si cruzi,
Si reci, mai reci de cum e luna.
Veghez asupra-ti totdeauna...
Visez, vibrez si nu m-auzi,
Ramai cu ochii morti si cruzi,
Si sunt arcus, - si nu esti struna.
Si reci, mai reci de cum e luna
Sunt ochii tai si morti si cruzi,
Si nu ma vezi, nici nu m-auzi,
Si sunt arcus, - si nu esti struna.
Iar suflet orb m-absorbi intruna,
Te simt, te-aud, si nu m-auzi,
Si ochii tai sunt stinsi - si cruzi,
Si reci, - mai reci de cum e luna.

( Alexandru Macedonski - Oh!suflet orb )

Barbat cu suflet de poteci

Te-a aruncat printre femei
un zeu cu ochii de scântei,
să ne răneşti, apoi să pleci –
bărbat cu suflet de poteci!

Deşi tu negi, e prea târziu
a vieţii taină să-ţi mai ştiu,
să-ţi întru-n sânge-ncet, blajin.
M-aş preschimba apoi în vin,

să te cunosc, să te-nţeleg,
cu vraja mea iar te te leg.
Ţi-aş dărui pământul tot
de-aş mai putea să îţi socot

în somn ce gânduri tu ascunzi
şi cum mă-nalţi şi mă cufunzi
în apa ochilor divini...
şi mă descânţi şi mă alini...

Bărbat cu suflet de poteci
mereu mă-ntuneci... apoi pleci...

Bărbat cu vorbe de poveşti
mă îndoiesc mereu că eşti

cel ce se va opri vreodat`
la malul meu cel neumblat

de ape repezi şi hai-hui
tot rătăcind prin vise şui...

( Lelia Mossora - Vise sui.. )

Clipe prelungite

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…


Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.


( Lelia Mossora - Liliac alb )

Patima cruda

Iubirile vin,
Iubirile pier…
Cui să le dau,
Cui să le cer?

Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?

Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?

Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd…de durere,
Plâng…de noroc.

( Adrian Erbiceanu - Iubirile )

Dor de un zambet

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

 ( Lelia Mossora - Intoarce-ma )

Osteniti

Alergam…

Alergam…

Sa ne descoperim pe noi

In noi insine…

Sa descoperim

Ce se ascunde

Dincolo de

Eu si Tu.

Alergam si nu vedem

Decat rareori

Rasaritul sau apusul soarelui.

Alergam

Si nu simtim parfumul asezat pe flori

Intre sarutarile diminetii.

Alergam si nu deosebim

Ochii celui de langa noi

De seninul cerului.

Amestecam mangaierile

Cu adierile vantului,

Soaptele de iubire

Cu murmurul valurilor

Presarate pe tarm

In dantele albe de spuma.

Alergatori de cursa lunga -

Incercam

Sa vedem capatul drumului

Printre lut si stele,

Printre pietre si zborul pasarilor,

Printre trunchiurile mestecenilor – lumanari in noapte

Si Calea Lactee obositor de alba,

Printre lacrimi si zambete ,

Pierderi si…regasiri,

Deziluzii si concretul  atat de rar atins …

Printre cautari si NEsperanta.

Si mereu suntem pustiiti

Ca un desert fara oaza,

Ca o vara fara ploi,

Ca o casa fara icoana la care ne inchinam in copilarie,

Pustiiti de tot parfumul atingerilor cersite mereu,

Pustiiti ca

Un drum fara capat

Si…

Toate astea…

Pentru ca

Am crezut ca concretul se poate pastra

Fara sa avem grija

De aripa unei pasari calatoare

Ostenite

De prea multul zbor

Deasupra lumii…

 

 

( Lelia Mossora - Alergatorul de cursa lunga )

Iubind in taina..

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

( Mihai Eminescu - Iubind in taina )

Pe scari

Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.

Cu-n simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturu-ţi ud, abise sculpturale,
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţelenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu izuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila-ţi chemare…

La baza scării, gânduri când se-nturnă,
Chemarea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!

( Adrian Erbiceanu - Cand te-am vazut )