Macel de frunze

făcusem din toamna asta un măcel de frunze. aveam treabă
pe dealuri ardeau focuri rotunde.

încercam viața cu dinții fără să ne întrebăm dacă o doare
undeva se spărgeau boabe de struguri. îmi venea să strig
de fiecare dată când te desprindeai din trupul meu
urletul se rostogolea în pietre.

ar fi fost un dezastru
să te las în urmă să te las din mine
chiar și pentru o singură clipă
încremenirea ar fi fost definitivă
doar știm că lumea stă
numai și numai în felul cum devorăm toamna
cum ne sfâșiem în feamătul ei aromat și postum. 

( Ioana Negoescu - Macel de frunze ) 

Blanda nebunie

Blanda nebunie mare

Pe un munte plin cu soapte

Te cuprind si cu o mare

Ma desprind in calda noapte.

Ne privim si in tacere

Alungam pe drum de mare,

Luna noastra cea de miere,

Strecurata pe sub soare.

Intr-un colt nedumerirea,

Sta ascunsa si vegheaza,

Stalpii albi ce-ngroapa firea,

Legilor ce guverneaza.

Brate-ntinse spre altare,

Finisate-n alb prezent,

Totu-i falnic in chemare,

Brate-ntinse spre absent.

Te cuprind cu marginirea,

Diamantului ranit,

Te cuprind cu amintirea,

Ultimului om venit.

( Gheorghe Puzdreac - Blanda nebunie  )

Cantec de drum

Cand am pornit, stiam doar ca-i departe
Si-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu stiam
Caci nu-l gasisem inca-n nici o carte.
Pe drumuri lungi si vechi, batatorite
De-atatia multi porniti -naintea mea,
Am colindat calauzit de-o stea —
Icoana unei lumi intrezarite,
Dar intr-o zi o fata — bat-o focul —
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
— Unde-as fi fost de nu m-as fi oprit
Si nu mi-as fi vandut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu - Cantec de drum )

O toamna cu miros de duca

Pregătim în doi viaţa de apoi,

Ca să ne iubim pe pat de brumă,
Râd şi mă închin, scufundat în vin,
Iar chefliul Bachus mă îndrumă.

Conspiraţii mari, conspiraţii mici,
Toate înfloresc şi se usucă,
Îţi ofer, prin vis, fructul interzis
Şi o toamnă cu miros de ducă.

Mă ridic la cer, mă întorc şi sper
Că voi fi un sculptor de cuvinte,
Metaforic mor şi, întâmplător,
Învierea o exclud aminte.

Tu să fii mereu un al doilea eu,
Spre a-mi da putere prin dezastre,
Eu voi fi nebun, asta pot să spun,
Vindecat de gândurile noastre.

Absolut firesc, spun că te iubesc
Cu o forţă impresionantă,

Chiar dacă acum, pe acelaşi drum,
Urlă viaţa-n mine, disonantă.

Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar,
Fă-ţi un şal din coadă de cometă,
Îţi promit să cânt şi să te încânt
Cu o melodie desuetă.

Oamenii bat nuci, tu să nu te duci
Înainte mea, în altă lume,
Te-am visat plângând, lacrimi depănând

Printre toate grijile comune.

 

 

((Cristian Lisandru - Congruenta )

j

In soapta

De soapta-ti m-am atins,
de ea,
Ca "vino-ncoa"_
de-o asteptare.
Era zgarcita gura ta,
Insa de-ajuns
sa ma-nfioare.

Cuvinte multe spuse-au fost?
Ori iti fuse-se vorba muta?
Nu slovele acum au rost,
Al meu dor
soapta iti asculta.

( Svetlana Lupu - Soapta )

Portret sau X si 0

Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu ...

... dau să ies, dinlăuntru prin gură
si mă lovesc amarnic de dinti ...
ce frumosi mai eram si ce cuminti
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.

Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.

( Dan Galbina - Portret )

Drum si lumina

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face soarele 

( Octavian Paler  )

Cu masca si fara masca

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.

( Ana Blandiana - Fii intelept )

Intoarce-ma!

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

( Lelia Mossora - Intoarce-ma! )

Miroase inc-a pajisti prin artere..

Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...

Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.

Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
   Iar restul e tacere...

( Romeo Morari - Toamna cu dor )