am ales să plec pe drumul meu de lemn verde
unde ploaia din mine
naşte dimineţile miresme de fân proaspăt şi reavăn
ca să am "de bine" la drum greu
nu am să închid poarta
mă doare ţipătul ei de fier rece - am să o ung cu zâmbet
omule
e poate târziu să mă rosteşti
numele meu şi-a uitat deja toate literele
în urmele de paşi adânc apăsaţi în mine
am să îţi las însă cu împrumut
o strângere de mână prietenească - să o ai la nevoie
şi
să ştiu că poate într-o zi...poate
ai să o strângi zâmbind
în mâna ta
atunci am să ştiu dacă plecările pot înflori
cu iasomie şi liliac
din trunchiuri de lemn verde
( Sandrina Ramobna Ilie - Drumul meu )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu