Cu tine

Înghesuiţi într-un cuptor cu lemne
Nu ne mai pasă de nimic;
Tu mă săruţi , mă mângâi… mai alene
Eu mi te-aplec ca somnul, ca să pic.

Şi dorm trezit de tine, pe tine
Aud in peptul cel ce-ţi frige
Îmi suflă flame verzi şi fine
Toţi dimprejur încep să strige!

Întoarce tu privirea către mine,
Şi poposeşte-ţi al tău glas
Să iţi îngân menirea,
S-aud ce nu aude nimenea;

Să simt că-s lângă tine-acum,
Dezorientat când eu ce sunt,
S-apuc sa zic cât dor este să treacă
Ca un sfârşit de basm sa fie!

Sa-ncep povestea de la capăt ,n-are rost:
Are rost să o continui cu bine, cu tine,
S-aştern furori grăbite ca un prost
Ori să îmi zic: „Cu tine ,cu tine! E bine.”

( Benciu Valentin Florin - Tine cu mine )