sâmbătă, 16 mai 2009

Eu sunt..



Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Nenţeles!...

(I.Minulescu - Ecce Homo )

E vremea...



E vremea când încheg prietenii
şi când îmi place să ofer petunii –
efervescente
cu-nfloriri târzii,
ca-n preajma viscolirilor alunii ...

se-ntoarce Anotimpul
încărcat
cu orbitoarele descărcări în creştet,
şi-un vânt albastru flutură ciudat,
smulgându-mi de pe umeri vălul veşted ...

E-o răsturnare-n vârste ?
Poate nu-i
decât o scară-a mea, pe care sui ...

(Valeria Boiculesi - Evremea cand inchei prietenii )

Fara compromisuri




Nici nu mă spăl de multele iubiri
Mi-e greu să fac din dragoste o vină
Sau prost îndemn al bietei mele firi,
Când văd cum arde roua-n trandafiri
Şi cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

Nici nu mă spăl de multele iubiri
Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină,
Când pot clădi cu jertfa lor grădina
De stânjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi si răi n-au starea să-nţeleagă,
Eu, păcătos fiind de la-nceput,
Mi-am dăruit priveliştea întreagă

Şi cel mai sincer, poate, m-am temut
Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,
Nici veşnicia-n suflet n-a-ncăput.

( G.Tarnea - Nici nu ma spal de multele iubiri )

Lipire



Cât timp nu te văd, nu oftez, nu bocesc,
Stăpân sunt pe mine şi când te zăresc;
Când însă mult timp nu-mi mai ieşi înainte,
Ceva îmi lipseşte, un dor mă cuprinde;
Şi-atunci, suspinând, mă întreb cu uimire:
Noi suntem prieteni sau asta-i iubire?

De-mi pieri din priviri, eu în stare nu sunt
Să fac chipul tău să-mi revină în gând;
Uneori totuşi simt far’să vreau, că mereu
Acest chip este-aproape de cugetul meu
Şi din nou întrebarea mi-o pun cu uimire:
Suntem numai prieteni? Sau aceasta-i iubire?

Chinuit uneori, nu gândeam nicidecum
Lângă tine să viu, ce mă doare să-ţi spun;
Dar umblând fără ţel, neuitându-mă-n cale,
Nu ştiu cum ajungeam drept la treptele tale;
Şi-atuncea, intrând, mă-ntrebam cu uimire:
Am venit ca prieten? Sau venii din iubire?

Sănătatea să-ţi apăr, eu şi viaţa mi-aş da,
Aş intra şi-n infern pentru liniştea ta;
Căci în inima mea nu-i dorinţă mai vie
Decât pace să ai şi trupească tărie.
Şi atuncea din nou îmi pun vechea-ntrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Când pe mâinile mele-ţi cobori a ta palmă,
O plăcută simţire mă-nvăluie, calmă,
Parcă viaţa-ntr-un somn liniştit mi-o sfârşesc;
Dar de-a inimii repezi bătăi mă trezesc
Care-mi pun răspicat vechea mea întrebare:
Asta-i prietenie? Este dragoste oare?

Iar când strofele-acestea le-aşternui pentru tine,
N-a pus duh inspirat stăpânire pe mine;
Ci, uimit, nici măcar nu luai seama prea bine
Ce idei mi-au venit, împletite în rime,
Şi mă-ntreb cine-a vrut, ce scrisei să-mi inspire?
Asta-i prietenia sau e, poate, iubire?

(A.Mickiewicz - Indoiala )

In asteptare



Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.

Când viaţa pare mai frumoasă
Şi mai lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...

Se duce vara... şi se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...

( T.Demetrescu - Melancolie )

Dumnezeiasca impietrire



Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
in ne'mpacatul meu destin
nici un tumult sa nu mai fiarba!

Sa nu mai spumege in piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fara chin
si-o moarte fara rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

Sa cresc in timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
in fericirea voastra oarba.

( Radu Gyr - Da-mi chipul tau )

Filtrare de ganduri



În nopti auroră, în zile amurg,
te-aştept printre clipe şi clipele curg,
cu gândul te chem, cu gândul te-alung,
pornesc către tine, la tine n'ajung.

Ce demon sau înger te mână cu zor
spre steaua fugară pe-o dâră de dor,
mereu lângă mine, mereu peste zări,
purtându-mi nădejdea pe ninse cărări?

Te caut prin hăuri, te caut prin lut
cerşindu-ţi fantoma, cu glasul pierdut,
iar astăzi, prea gârbov cu duhul şi şters,
îmi tremură mâna pe-o undă de vers.

Cu gândul te-alung, cu gândul te chem,
purtat peste clipe de-acelaşi blestem,
de-a pururi să caut prin lumea de stele
luminile tale, luminile mele.

( Valeriu Anania - Ideal )

Suiera-mi raze !



nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taina
tu, ce zambesti cu-atata gingasie
sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.

adanca-i noaptea, casa tacuta
cuiburile pasarilor invaluite in somn
deschide-ti printre lacrimi furise
printre zambete nesigure
printr-o dulce-mbujorare a durerii
deschide-ti taina inimii tale ...

( R.Tagore- Nu pastra pentru tine )