duminică, 14 iunie 2009
Another story
adormeau unul în cuvintele celuilalt
îmbrăţişîndu-şi singurătăţile
nopţile respirau albastru deasupra
inimilor încolăcite de sensuri
uneori - duminicile poate - se băteau cu perne
ori cu ţăndări din iubirea lor
împrăştiind inegal săruturi in sfere
fiecare abandonase o lume
un capăt de drum
cînd au hotărît să planteze împreună
în puncte de suflet ierburi de sticla
nici un zbor nu le oxida aripile
îşi lipeau obrajii de ierni întrebătoare
pînă ce le umblau prin sînge
frunze cu ochi vinovaţi - raze
imperfecte de clopote mirosind a ruguri
din măduva luminii picurau crîmpeie
de veacuri
unul în inima celuilalt
îmbrăcîndu-se pe rînd cu anotimpuri de fericire
( Carmen Mano - Poveste )
Mura-n gura
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -" Ma vrei tu, fata?"
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!
( G.Cosbuc - Nu te-ai priceput! )
Fluturi in stomac (1)
Asemanare
Sa stergem spatiul dintre noi
Sa-l stregem c-un buret de piatra
Sa doara dar sa stim ca-n noi
Nu va mai fi vreodata
Si de ne va pune cineva-ntrebari
Sa spunem ca n-am vrut sa fie
Ca ne-a fost dor de-acele lungi plimbari
Care au fost, mai sunt, si cine stie ....
Si de-o fi greu sa nu dam inapoi
Ca-n camp se-ncearca plugul
Si-n bataia repezilor ploi
Sa nu uitam ca-i efemer si jugul
Cand totusi podul pare rupt
Peste gandiri si timpuri efemere
Sa ne-amintim peretele abrupt
Ce-a fost taiat de apa in tacere
(N.Stanescu - Sa fim )
No connections
Totul este eu însămi.
Daţi-mi o frunză care să nu-mi semene,
Ajutaţi-mă să găsesc un animal
Care să nu geamă cu glasul meu.
Pe unde calc pământul se despică
Şi morţii care poartă chipul meu
Îi văd îmbrăţişaţi şi procreând alţi morţi
De ce atâtea legături cu lumea,
Părinţi atâţia şi urmaşi siliţi
Şi toată-această nebunească-asemănare?
Mă hăituieşte universul cu mii de feţe ale mele
Şi nu pot să mă apăr decât lovind în mine.
(A.Blandiana - Legaturi )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)