luni, 18 mai 2009

Lasa-mi-te !



Lasa-te usor, iubite,
Pe geana unui nor,
Lasa-te condus
Cu privirea tot mai sus
Lasa-te pierdut,
Fara haine, fara scut
Lasa-mi-te mie tot...tot...tot...
Lasa-te uitat,
Nimeni n-ar sti c-ai plecat
Lasa-te spalat?:
De durere si pacat
Lasa-te iubit,
De-un sarut ademenit
Lasa-mi-te mie tot...

( Iris - Lasa-mi-te )

Scut



Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.

Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.


Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa : la mine, la mine !
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.

( E.Botta - Scut )

Din umbra



Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.

Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.

Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.

Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.

...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.

( N. Stanescu - La-nceputul serilor )

In care lume?



Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?

Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseară se zăreşte, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Aşa ne urmăreşte de-aseară, pe-amândoi:
Stă drept deasupra noastră când ne oprim şi noi!

O, poate că din luntrea ce ne ţinteşte-aşa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,

Şi dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinţi şi noi.

( E.Camilar - Luntrea aurie )

Dorinta



Ca astazi nu mai sunt stapana
Pe mine, pe sufletul meu,
numai c-o strangere de mana
indeajuns ti-am spus-o eu.

Si ca o slaba jucarie
Sunt astazi inaintea ta,
privirea mea ti-ar spunea-o tie
in ochii mei de vei cata.

Si c-a mea singura dorinta
E roaba ca sa-ti fiu in veci,
ti-o spune `ntreaga mea fiinta
cand tu pe langa mine treci.

Insa tu treci cum trece-o raza
Din soare, pe un biet pribeag, -
Ce-i pasa ei ca-l lumineaza ...
Ce-ti pasa tie ca-mi esti drag!

( V.Micle - Ca astazi..)

Monstrul


Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină -
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie;
Pălind în tăcere şi-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor pieţe...

( G.Bacovia - Palind )

Surfaces



Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.
Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.
Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.
Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.

(L.Blaga- Oglinda din adancuri )