Într-o zi voi uita de noi
şi de atâta tu din mine.
Voi uita primăvara din chipul tău
şi toamna din tine;
voi învăţa să respir
fără să-ţi simt suflul.
Într-o zi,
tot albastrul cerurilor
va fi doar al aripilor mele,
iar liniştea nopţilor căprui
nu se va mai naşte din ochii tăi.
Stelele vor urca la loc pe boltă
iar universul,
ce l-am închis în fiinţa ta,
va fi doar spaţiu,
aer şi libertate.
Într-o zi vei fi un om
ca oricare altul,
iar eu nu voi fi
decât o străină
zâmbind prin mulţime.
( Salome Mogos - Straini )
