Ce faci la ora cand mi-e dor de tine
si niciun fel de rani nu te opresc
sa-mi reconstitui trupul din ruine
si sa-mi refaci tot viciul omenesc?
Esti tipatul placerii indraznete
si te implor, ca intr-un turn complex,
sa-mi regasesc placeri din tinerete,
sa-ti pun cu moartea focul meu in sex.
Mi-e teama de o varsta fara mila
cand am sa cad la pragul tau, infrant,
si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila
sa ma mai scol nebun de la pamant.
Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura,
cu nebunia de soldat batran,
ce-si vindeca in cer harababura
si-mi dai motiv in viata sa raman.
Ce faci, adolescenta numai noapte?
Din jaful care n-are nici un rost,
te recompun cu gust de mere coapte
si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost.
Eu te iubesc cu lipsa de rusine
a unei far'delegi cu chipul tau
si-atat cat te blestem, imi este bine
si-atunci cand nu te simt, imi este rau.
De sus din avionul ce m-aduce
in vatra ta, te vad si te rescriu,
esti condamnata la aceeasi cruce
pe care-mi este scris sa ma simt viu.
Si nu-nteleg ce poti acolo face
fara intregul meu absurd blestem,
hai, neagra mea, arata-te incoace
si-as vrea sorbindu-ti noaptea sa ma tem.
Ce faci la ora cand mi-e dor de tine?
Iubirea mea, orgoliul meu e frant,
te gust pe nesimtite si mi-e bine
si te gasesc intrata in pamant.
Eu simt ca mor pazindu-te de toate
si n-am sa mai rezist macar un ceas
sa te culegdin tot ce nu se poate
si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas.
O,negricioasa fara de lumina,
ma tem ca, intr-o noapte, vei pleca
si-atunci te rog, din marea mea ruina,
inchide viata mea cu viata ta.
( Adrian Paunescu - Ce faci la ora cand mi-e dor de tine ? )
