miercuri, 23 septembrie 2009

Somn usor!



Gândul drag şi gândul bun
Le aştern acum pe pat,
Vis frumos sub cap iţi pun
Cu-al meu suflet te-nvelesc
Noapte bună, te iubesc!
Somnul drag şi somnul dulce
Să te-aline, să te culce!

( Mihaela Manole - Noapte buna )

Invesmantat cu tine



îmbrăcat sunt cu tine
însetat dar nu trist
ci-n genunchi pe iarba
ce plânge încet
dansul unei secunde
pe-un ciob de linişte

uneori ne iubim
tac gândurile
şi lumile ce le trezim
din picuri de rouă
să-mbete săruturile
ştii să m-atingi
cu pasiunea unei lebede
dansându-şi umbrele

când te privesc
toate malurile se rup
rătăcesc nicăieri
de mână cu timpul naiv
ce-mi fură din tine
doar visul nebun
că noi suntem doi
când spirale ne ţes
din nuferi într-una

tac tu eşti eu
mă seduci
în oglinda din ochii
ce-mi creşte în piept
eternitatea acuma

( Pop Marius - Invesmantat cu tine )

Sperante


In tine-mi pun toata speranta
Si-ti zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine acelasi ateu,
Ce-afara de tine nu crede-n nimic.
Fii totul -
Trecutul, cu mortii de ieri
Ce dorm la raspintii, de salcii umbriti,
Si ziua de miine, cu noii veniti
Ce rid pe mormintul defunctei Dureri...
Spre norii de-arama, pe-naltele scari
Urca-vom --
Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în tara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Si-Albatrosul din zari...
Si-acolo-n gradina în care nu cresc
Decât matragune,
Cucute
Si laur,
Surbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topita-n Albatrosul ceresc!...

( Ion Minulescu - In tine-mi pun toata speranta )

Cand ma lasi singura



când mă laşi singură măsor amintiri
de la un pas la altul te inspir de două ori
şi îţi expir un sărut alunec prin ochii tăi
mă potrivesc în tine odihnesc sub gene irişi la mal

când mă mai laşi singură să ştii că măsor paşii
de la o amintire la alta privesc marea direct
în ochi şi-i cer socoteală pentru furt
de braţele tale întinse spre mine

când mă laşi singură mă-acoperă toamna
de frunze şi fug inspir ochi ce- ai lăsat
pe cer urme mai caut febril degete scurmă
nisip şi mor frunze deasupră-mi...

marea mă stropeşte cu nepăsare
din nou

ar fi putut fi un sărut...

totuşi când mă mai laşi singură
să nu mai uiţi că valurile nu se opresc nici norii
nici frunzele nu rămân veşnic verzi
nici eu...

( Lucia Popescu - Cand ma lasi singura )