Pe ganduri

Gandind la tine fruntea-acum ma doare.
Nu stiu ce rost mai are-a mea viata
Cand n-am avut o clipa de dulceata:
Amar etern si visuri peritoare!


De ce in noapte glasul tau ingheata!
Vedea-vor ochii-mi inca-o data oare
Frumosul trup, -femeie zambitoare!-
Ce mi-a fost dat sa-l strang o clipa-n brate?


Tu, blond noroc al unui vis desert,
Tu, visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni sa stii ca nu te iert.


Caci dorul meu mustrari o sa-ti tot spuie
Si sarutandu-te am sa te cert
Cu desmierdari cum n-am spus nimanuie. 

( Mihai Eminescu - Gandind la tine )

Hunting high and low

momentele noastre rămân suspendate până la

următorul gest de apropiere. are importanţă cine-l face primul?

de câte ori am impresia că te descopăr altfel,

sub haine inutile. acum

nu-mi retrag nicio dorinţă, nu dau
niciun pas înapoi, aş călca singurătatea pe bombeu, aşa că
sunt consecvent cu declaraţiile… 

spun, cu atâta convingere, doar cât îmi lipseşti!

simţi?

asta aş însemna pe un ram,
peste traficul intens de cugetări,
o nouă melodie. departe, două pahare, ceşti, o scrumieră.
nimic complicat.
poţi să înţelegi din respiraţie cum refac ultima întâlnire,
într-o clădire transparentă registrul a rămas alb

prea mult am dorit o intrare

sub adăpostul dialogurilor stinse,

la etajul unde ascensorul urcă mai rar,

printre heruvimi cu penaj auriu

un intermezzo între stări confuze. poate nu aş mai reveni

la trecerea spre pasajul subteran.

 

( Marius Nitov - Intalnire pe inaltimi )

Lamurire

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

( Lucian Avramescu - Singurul lucru care conteaza )