Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

( Nichita Stanescu - Dreptul la timp )

Ziduri si copaci

Copacii mă strâng în braţe,
Firave crengi ce plâng încet,
Şi frunze cad pe mine … cred …
Pierdut mă schimb în muguri
Verzi ce vor muri cândva
Şi în aceste crengi … altcineva.

( Razvan Dumitrescu - Copaci )

Curcubeu in suflet

Ce schimbatoare e la munte
Lumina, cat ai scapara,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pan’ la a ta.

Si-un gand, un gand nebun imi vine!
- Asa-s poetii uneori –
Sa ma avant pana la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brazdata
Sa urc tariile ceresti
Si, cand nici nu te-astepti, deodata
Sa-ti bat cu degetu-n feresti ...

Dar cand sa urc, frumoasa punte
S-a daramat, - s-acuma norii
Au tras perdeaua catre munte:
Nebuni sunt, Doamne, visatorii !

( Dimitrie Anghel - Curcubeul )