Monolog versus dialog

şi mai vorbeşte-mi despre tine!

de dorul tău buimac,nestins...

ca plavia pe râuri line
gonind spre mări de neatins

şi mai vorbeşte-mi despre tine
sa te-nţeleg măcar un veac!

ca noru-n zilele senine
târându-şi umbra de sărac...

şi mai vorbeşte-mi despre tine,
de sufletul pierdut prin ieri...

ca frunza-n vântul rău ce-o ţine
cu amăgiri spre nicăieri

şi mai vorbeşte-mi despre tine

de răsuflarea ta căutând
pe câmpuri nu-se-ştie-cine
prin păr să te adie blând...

da...mai vorbeşte-mi despre tine!

sa-ţi pui şi masca ta de jad...

amestecând cuvinte bine
cum florile în vânturi cad

( Kozmo - Si mai vorbeste-mi despre tine )

Orbire

In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

( George Tarnea - Reflex 13 )

Femeia umbra

Femeia fără umbră
îmi dă întîlnire ziua
să văd soarele urcîndu-i-se pe trup
zenit e creştetul ei
se dezbracă de piele cu tot cu raze
şi o aşează pe spatele meu
trecătorii se uită
ca într-o oglindă
se bucură de chipul ce nu l-au mai văzut
faţa le străluceşte
iar ei se fac mici şi culeg flori.


cînd îmi scutur spatele
cad de pe el amintiri şi poveşti
fac loc altora
pînă seara, în beznă.

femeia îşi ia pielea, se îmbracă încet
îi apar pe rînd picioarele, trupul, zîmbetul,
mă privesc în ea şi-mi văd umbra
nadir sînt tălpile mele .

( Liviu Ioan Muresan - Femeia umbra )