Lanturi in ochi

Lanturi in ochii ce-i astept,
Lumini in umbre de smaralde,
Carari in verdele atent,
Ca rasuflarea apei calde.

Deschid fereastra tremuranda,
Un zambet vested in ascuns,
Eu sunt si noua sunt si blanda,
Sunt iedera de nepatruns.

Perechi de umbre se cuprind,
In bratele din atmosfera,
Am si uitat, acum murind,
Sunt altul in final de era.

Cu inclinari de vase rupte,
In zbucimul trecut prin ape,
Izvoarele tresar ca supte,
In linistea ce sta sa-ngroape.

Te uit pustie intre gheturi,
Un deget rasfirat spre cer,
Adio vant purtat de ceturi,
Ispita rea de giuvaer.

( Gheorghe Puzdreac - Lanturi in ochi )

Un loc al meu

 Locul meu e acela din care plec
si ma intorc de fiecare data cand mi-e frig
de ploi
de mine
de noi

Locul meu e acela in care ma nasc
de fiecare data cand ma rapune un gand
de ploi
de mine
de noi

Locul acela e doar al meu
daca ma inchid in el vad cum cresc
pasarile ca o speranta dupa atatea ploi
(pana la caderea frunzelor ma cresc, primavara!)
rascumpar astfel vremea in care fugeam de mine
ascunzandu-ma dupa lutul casei cladita-n cuib de lumina

Locul meu e acolo unde mi-e cana de lut
din care-si astampara setea trecatorii
isi cauta toamna ca pe o izbavire,
ca pe oglinda fantanii care are geam de cer
si e ferecata c-o suta de lacate, unul pentru fiecare an
in care m-ascund de fiecare data
de ploi
de mine
de noi...

( Mirela Nicoleta Tonita - Un loc al meu )