Abac

Nu mai aştept pe nimeni,
îmi pare c-ai venit
chiar dacă vântul, singur,
o uşă a trântit
Chiar dacă doar o umbră
pe holuri defilează
prin casa cufundată
în somnu-i de amiază

Nu, nu te mai aştept
nu îţi mai dau târcoale
cu gându-nfiorat
de-atingeri ideale
Ce-ades ni se-ntâmplă,
dar rar băgăm de seamă -
stăpână nu mi-e grija
că nu vii, sau vreo teamă

Iubirea-i, cum nu-i om
spre care să te-ndrepţi
şi-n el să nu te cheme

Fiinţa Ce-o aştepţi

( Elia David - Nu mai astept pe nimeni )

Morse. My secret language

Tu esti în vară, eu sunt în vară. In vară pornită

către sfîrsit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăus - mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.

Priveste în jos ! Priveste'ndelung, dar să nu vorbim.
S'ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta'năltimei si până'n vale
îmbătrâneste, ah, cât de repede, apa. Si ceasul.

E mult înapoi ? Atîta e si de-acum înainte
cu toate că mult mai putin o să pară.
Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.
Ne'nchidem inima după nespuse cuvinte.

Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăsi drumul
spre tărna si valea trădate'nmiit
pentr'un cer chemător si necucerit.

( Lucian Blaga - La cumpana apelor )