joi, 11 martie 2010

Indoiala



De cînd alerg pe drumul ăsta lung,
Neodihnit, prin vise tîlcuite,
Străin, tot bat la porţi zăgăzuite,
Iar îndoiala n-am cum s-o alung.
Pocalu-i gol, izvoarele coclite….
Ochiul, în sine, drămuie prelung;
Neînţelesul n-am cum să-l străpung
Şi Valea-i năruită-ntre ispite…
Nu-s purgatorii gîndurile aste!
În cine să mă-ncred şi cui să spun
Pierdut că sunt în lumea de contraste?
Aş vrea să mă-nţeleg şi să m-adun,
Timpu-i zorit şi nu vrea să adaste
Şi n-am cum în dorinţă să-l supun…

( Adrian Erbiceanu - De cand alerg )

Fata stravezie



Iar fata ta  e stravezie
Ca suprafata albei ceri
Si numai ochii mari sunt turburi
De umbra negrelor dureri.

Tu, chip chinuitor de dulce,
Tu, ideal în ochii mei,
Tu, ce femeie între flori esti
S-o dulce floare-ntre femei.

De-ai ramânea pe veci frumoasa,
Precum te simt, precum te vaz,
Ca-n parul tau cel lung si galben
Eu flori de-a verii sa asez!

Dar în curând si nici o umbra
Din frumusetea ta n-ai fi ­
Trei zile numai vei fi astfel
Apoi… apoi vei putrezi.

Pamânt nesimtitor si rece,
De ce iluziile sfermi?
De ce ne-arati ca adoraram
Un vas de lut, un sac de viermi?
 


( Mihai Emienscu - In fata ta stravezie )

Firav ca o umbra a ierbii




O umbra a ierbii,
Ce poate fi mai firav
Decat o umbra a ierbii,
Decat o linie subtire de noapte
In lumina cotropitoare si rea,
Ce poate fi mai eroic
Decat o umbra a ierbii
Escaladata cu greu
De-o umbra la fel de stinsa
De buburuza?
Desprinse de mult de formele
Pe care le intorc impotriva luminii
Si existand patetic
In dupa-amiaza torida:
O umbra de buburuza urcand
Chinuitor
O umbra de iarba,
Ce poate fi mai firav
Si mai imposibil de sters?

 


( Ana Blandiana - O umbra a ierbii )

Cantec de drum



Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...


( Ion Minulescu - Cantec de drum )