tac şi te privesc
a trecut iarna a trecut toamna
vara prin umărul tău dezbrăcat
privirea ta lasă urme şi vânătăi
ca hulubii crescuţi primăvara
sub umbra frunzei de prun
mă adun în ochiul copilului jucând rişcă
fiecare bănuţ scăpat pe asfalt e un destin
am buzunarele pline şi inima largă
să nu-ţi pese de pierzi
petrecerea ta ca un cântec şi tocmai acum
nu am cuvinte
să-mi amintesc iubirea
închipuită sub umbrarul de spini
cel mai greu îmi este când nu te mângâi
tac şi te privesc
în spatele nostru creşte grădina cu meri
eu Adam
iar tu dintr-o jumătate a inimii
înălţându-te
