miercuri, 4 noiembrie 2009

Sensuri



Ard pe altare versuri înscrise în hrisoave,
Făclii mai luminează al vieţii noastre mers
Ne pierdem iluzoriu prin ape şi ostroave
Deschidem arar ochii să prindem câte-un sens.

Ne îndreptăm cu ciudă spre mări învolburate
Când inima furtunii de dor nu ne-a rănit,
Culegem visuri sparte din lada cu agate
Le tălmăcim în taină, în timpul nealbit.

Aprindem ruguri simple pe velele luminii
Mănunchi de raze line în sufletul curat
Să ardem în iubire blestemele tulpinii
Ce rădăcina vieţii ne-o ţine în păcat.

Păgâni ne ducem soarta spre lumi de întuneric
Păstrăm doar fapta vie şi tainicul îndemn
De-a pierde iar blestemul în hohotul teluric
Lăsând dragostea-n urmă ca simbol, veşnic semn.

 ( Ana Sofian - Sensuri )