| Ard pe altare versuri înscrise în hrisoave, Făclii mai luminează al vieţii noastre mers Ne pierdem iluzoriu prin ape şi ostroave Deschidem arar ochii să prindem câte-un sens. Ne îndreptăm cu ciudă spre mări învolburate Când inima furtunii de dor nu ne-a rănit, Culegem visuri sparte din lada cu agate Le tălmăcim în taină, în timpul nealbit. Aprindem ruguri simple pe velele luminii Mănunchi de raze line în sufletul curat Să ardem în iubire blestemele tulpinii Ce rădăcina vieţii ne-o ţine în păcat. Păgâni ne ducem soarta spre lumi de întuneric Păstrăm doar fapta vie şi tainicul îndemn De-a pierde iar blestemul în hohotul teluric Lăsând dragostea-n urmă ca simbol, veşnic semn. |
