marți, 28 iulie 2009

Dospit



arunc eşarfe albe pe cer
deschid fereastra
iubirea dă buzna în odaie
în toate patru camere ale inimii
de parcă m-aş afla într-o navă
căreia dumnezeu i-a dat un şut

mă acoperă valuri de căldură
aşa cum m-ar acoperi un om drag
cu o plapumă
înainte de somn

din vibraţia lirei
lumina stă la pîndă să fugă
sub degete rătăcite
în petale de dragoste

( Ecaterina Bargan - Marti se iubeste mai mult )

Caldura


Unde sunt frunzele
hranite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!

Si apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Si sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!

Unde e pasarea
trezita în zori
de soaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastra
trezita în zori
de-al pasarii cântec?

O ceata calda de frunze
aluneca printre arbori
si eu de ea ma lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de faptura ta somnoroasa.

( O ceata calda - Grigore Vieru )