marți, 28 iulie 2009
Dospit
arunc eşarfe albe pe cer
deschid fereastra
iubirea dă buzna în odaie
în toate patru camere ale inimii
de parcă m-aş afla într-o navă
căreia dumnezeu i-a dat un şut
mă acoperă valuri de căldură
aşa cum m-ar acoperi un om drag
cu o plapumă
înainte de somn
din vibraţia lirei
lumina stă la pîndă să fugă
sub degete rătăcite
în petale de dragoste
( Ecaterina Bargan - Marti se iubeste mai mult )
Caldura
Unde sunt frunzele
hranite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!
Si apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Si sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!
Unde e pasarea
trezita în zori
de soaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastra
trezita în zori
de-al pasarii cântec?
O ceata calda de frunze
aluneca printre arbori
si eu de ea ma lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de faptura ta somnoroasa.
( O ceata calda - Grigore Vieru )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)