Titirez..ametit

Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearşaf din cârpă albastră,
Împroşcat cu-n pic sclipici.

De îndată ce m-apropii,
Siguranţa mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniştit.

Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniştea să ţi-o ia.

Titirezul e haotic,
Veşnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbeşte,
Şi se învârte fericit.

În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Şi mă-nvârte nebuneşte.

Nu-nţeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.

( Manuel Mandrea - Muraru - Titirez )

Noi doi ...si-o poveste

Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntâlneam demult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună,
Sau eu muream de-atâta fericire.

Viaţa mea cea strălucită
De ochii tăi cei de copil
Era cu zgomot şi-nflorită
Precum e luna lui april.

Şi-n astă înflorire zgomotoasă
Noi ne-am fi fost atât … atât de dragi…
Cu toane multe, tu, ca o crăiasă,
Iar eu ­ de tine lacom ­ ca un pagi.

Acum ca-n toamna cea târzie
Un istovit şi trist izvor,
Asupra-i frunzele pustie
A noastre visuri cad şi mor.

Şi de nimica astăzi nu-mi mai pasă,
Nu cer nimic din lume, nici aştept.
Mă mir de ce cu strângeri dureroase
Sărmana inimă mai bate-n piept.

În văduvire şi eclipsă,
Eu anii mei îi risipesc,
Simţind în suflet pururi lipsă
De chipul tău dumnezeiesc.

( Mihai Eminescu - Ce se-alegea de noi, a mea nebuna )

Lumea de roua

De pe-o verde umbreluţă,
Cade-n zori câte-o perluţă...
O mărgică ce se-anină
De o rază de lumină
Şi se-ascunde fără veste
Într-o filă de poveste:

Cică, undeva, odată,
Fiindcă-avea numai o fată,
Împăratul îi făcea
Orice moft. Dar ea-şi dorea,
Nu din pietre, coroniţă,
Ci din rouă...
- Vai, domniţă,
Dar nu este în puterea
Noastră să vă facem vrerea…
Noi, bijutieri vestiţi,
Nu montăm, după cum ştiţi,
decât pietre, nestemate...
- Să se-arate cine poate
Să-mi facă podoabă nouă.
De nu, capul vostru-l cer.
- Coroniţă, vreţi, din rouă?
Numai dacă pe din două,
Facem treaba asta grea!
Zise-atunci, cel mai bătrân
Şi-nţelept.. Prinţesa,
- Da!
- Păi, atunci, scumpă domniţă,
Dac-o vreţi în coroniţă,
Roua, bob cu bob, culeasă
Trebuie de-o mână-aleasă....
Şi, vă jur, imediat
Veţi primi ce-aţi comandat...

De atunci, de-o fi cum zic,
Ea n-a mai cerut nimic.

Numai tu ce mă citeşti
Ceri mereu alte poveşti.


( Elia David - Co5onita de roua )

Consult

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut.

( Marin Sorescu - Boala )