vineri, 9 aprilie 2010

Speranta





Cum mîngîie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii !
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sînu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.

Precum călătorul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vînt
Din noaptea pădurii de iese:

Aşa şi speranţa - c-un licur uşor,
Cu slaba-i lumină pălindă -
Animă-nc-o dată tremurîndul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Şi unde o veste s-avîntă.

La cel ce în carcere plînge amar
Şi blestemă cerul şi soartea,
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcînd să-i apară în negru talar
A lumii paránimfă - moartea.

Şi maicii ce strânge pruncuţu-i la sîn,
Privirea de lacrime plină,
Văzînd cum geniile morţii se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin,
Speranţa durerea i-alină.

Căci vede surîsu-i de graţie plin
Şi uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin
Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strînge mai tare.

Aşa marinarii, pe mare îmblînd,
Izbiţi de talazuri, furtune,
Izbiţi de orcanul gheţos şi urlînd,
Speranţa îi face de uită de vînt,
Şi speră la timpuri mai bune.

Aşa virtuoşii murind nu desper,
Speranţa-a lor frunte-nsenină,
Speranţa cea dulce de plată în cer,
Şi face de uită de-a morţii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchidă.

Cum mîngîie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii !
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sînu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii. 
 
 
( Mihai Eminescu - Speranta )

Rastalmaciri



Chiar de vrei
sau de nu vrei
Tot de gandul meu te iei,
Si de mine ma lovesc
Cand de tine ma-ncalzesc.
Esti de azi, pana mai ieri
Si de poti ca sa mai speri,
Cum de stii ce-i de crezut

Cand de umbra-ti n'ai vazut?



( Emilian Robert Vicol - Cum ?)

Prima la stanga




pleci...
prin suflet mi-ai trecut cu mopul,
cu mătura şi cu... un gând;
că-mi vei desţeleni păcatul
şi-ai să-l arunci ca pe uitatul
în marea lui.

chiar pleci...
şi nu mi-ai fost prieten
şi nici un sfetnic ce te-am vrut,
ai să mă schimbi pe o brăţară
chezaş să-ţi fiu
pentru trecut.”

....

şi-am plâns...
simţind cum gându-ţi rece
m-a răstignit pe două cruci:
e timpul care-a fost odată
şi altul care nu s-a vrut.


( Lidia Muraru - Chiar pleci )