Strigatul unui suflet decolorat

In fiecare zi ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare
Si nu bagam de seama ca,
In loc ramane un desert de disperare.

Ne invadeaza lenea unui vis
Pe care il anulam cu o sovaire
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor sa admire.

Ne rasucim in asternut posac
Insingurati in doi, din lasitate
Mintindu-ne cu guri care prefac,
In zgura, sarutarile uzate.

Ne prea goi intr-un tarziu
Pe o nepermis de joasa treapta trista
Prea sceptici si prea singuri, prea in pustiu
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

 ( Romulus Vulpescu - In fiecare zi )

Cu mult drag, pentru T.T.

Sacrificiu

Aş lua fiecare iluzie
una câte una
şi le-aşi lovi de pietre
până le voi face praf,
hrânind vântul
cu ele.

În sufletul meu
aş merge la vînătoare
în căutare de lucruri
semnate
cu zîmbetul tău.

Aş ucide dragostea
care mă înfruntă
cu a ei singurătate
şi aş arde în iad
păcatele
care nu se iartă.

Voi fi fericită
pentru că nu va putea
să-ţi fure nimeni
niciodată
senina fericirea ta.

( Arty - Sacrificiu )

Convergenta

Distanţa dintre noi
Îmi proiectează trasee dureroase pe frunte
Şi atunci
– abandonând recomandările primite la farmacie –
Transform orizontul în compresă,
Spre răcorire temporară…
Între sufletele noastre plantează dorul
Borne kilometrice,
Iar distanţa cea mai scurtă dintre două inimi
Se concretizează într-un gând
Trimis cu viteză năucitoare…
Ne mângâiem prin şoapte rostite
Din interiorul dublei singurătăţi
Şi transformăm întâlnirile scurte
În paradoxale revelaţii sentimentale
Care confirmă teoria
Că lumile paralele
Se pot întâlni
În convergenţă neanticipată…
Universul este torturat de o comprimare bruscă
Atunci când te afli în braţele mele,
Iar bornele kilometrice cad una câte una,
Răpuse de dorinţă…
Inevitabila plecare către lumea ta
Înfige până la plăsele cuţitul incertitudinilor,
Iar eu îmi aşez din nou orizontul pe frunte
În vreme ce dorul readuce bornele kilometrice
În poziţie verticală…

( Cristian Lisandru - Convergenta lumilor paralele )