luni, 17 mai 2010

In bratele tale



Rastignite in adancul sufletului
Simt soaptele vietii
Freamatul tau ma vindeca
De racoare, de-ntuneric
Sunt un fosnet continuu
De ape-ntr-o seara
Sunt cerul si marea
Imbratisate-n pictura.


( Lucian Preda- In bratele tale )

Tinere!














Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân'apune soarele?

Vreau sã-mi dau sufletul
deodatã cu serpii striviti în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m'am zvârcolit si eu în pulbere ca ei?
Nu m'am sfredelit si eu în soare ca ei?

Viata mea a fost tot ce vrei,
câteodatã fiarã,
câteodatã floare,
câteodatã clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, si golul mormântului
îmi sunã în urechi ca o talangã de lut.
Astept în prag rãcoarea sfârsitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tãrâna un pumn
si mi-o presarã pe cap în loc de apã si vin.
Boteaza-mã cu pãmânt.

Umbra lumii îmi trece peste inima.


( Lucian Blaga - Calugarul batran imi sopteste din prag )

Ne arde-apropierea.Setos iti beau mireasma.



Setos îti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amândouă cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm.
Si totusi tu-mi soptesti : "Mi-asa de dor de tine !"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pãmânt.
Femeie,
ce mare porti în inimă si cine esti ?
Mai cântă-mi înc'o dată dorul tău,
să te ascult
si clipele să-mi pară niste muguri plini,
din care înfloresc aievea - vesnicii.


( Lucian Blaga - Dorul )