Cantec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu  - Cantec de drum )

Mireasma de soc

Mireasmă eşti femeie ce trupu-mi împânzeşte
E vocea-ţi mângâiere şi trupul tău alint
Nainte şi în urmă-ţi ai clopoţei de-argint
Ce clipa de iubire bărbatului vesteşte.


Cu albe braţe şi blând rotund de umeri
Cu sânii tăi, pentru beţii pocale,
Eşti toata dor şi geamăt când te deschizi în floare
Şi clipelor, plăcerile le numeri.


Ce caldă-i carnea ta, ce dulce miez ţi-e buza
Cu tine clipele prea iute fug
Alâturi când te simt m-aprind ca şi un rug

Nu-mi pasă că o toamnă îşi leapădă iar frunza.
Pe trup cât sunt arcuş şi tu-mi rămâi vioară
Doar gândul că te-aş pierde o clipă mă-nfioară.

( Valeria Tamas - Mireasma mi- esti , femeie ) 

Daca -ai pleca si nu te-as mai gasi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

(  Elena Victoria Glodean - Daca-ai pleca si nu te-as mai gasi )