Zbor in noapte

 

De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieşte -
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.

( Ana Blandiana - Zbor )

Priveste!

Dacă e precum zici,
spune-mi ce se întâmplă dincolo
de sângele nostru; spune-mi
dacă sângele nostru mai curge prin vreo Dunăre
răzvrătită ca a noastră
sau, mai bine, spune-mi ce margine e dincolo de
margine şi cum se aprinde orizontul
când stai acasă citind poemele mele bolnăvicioase.

Aerul dă în muguri. Răbufneşte în mine explozia
luminii de fluturii,
mă flutureşte…
O, priveşte acest fluture cu aripa frântă !
Ce frumos ştie el să turbeze… Ce frumos
ştie el să turbeze… !

… Şi dacă e precum zici,
eu plec acasă să răscolesc licuricii –
sigur, în urmă, liniştea va lipi afişe peste
vorbele tale de şarpe.

( Costel Bunoiaca - Priveste acest fluture cu aripa franta )

Plutire

vreau
aripi calde,
Pure, albe, gri,
sau poate albastre.
dar puternice
Ca aripile unui înger.

As dormi afara
in toate noptile cu luna plina,
Sa fiu sigura ca dorm in lumina
si ca nu ma trezesc in infern.

Voi zbura mereu
Ca sa le simt.
Apoi nu voi mai sti sa zbor
Dar voi pluti usor
Uitând de ele.

( Petru Clariana - Vreau )