vineri, 2 octombrie 2009

Doar o atingere



doar o atingere e de ajuns să cheme
trăznetele luminii ce rup vulcani
crescuţi pentru tine
aproape când liniştea-mi fulguie vise
te simt între mine şi noi
oglindă-n explozii săruturi ce ştiu
că inima-i loc de învins războaiele lumii
secure-mrbăcată-n şuvoiul din tine
ce-mi creşte minune

doar o atingere
desface nodul ce ne separă de stele
deseori îmi întind degetele să-ţi simt
culoarea din lacrimi
alb rimelat pe-o cruce ce plânge
flacăra ta se aprinde nu-i sunet
cuvintelor dogmă
extaz învelit într-o ploaie desculţă
spre mine

paralel dar încet
mă pierd în neante
nimicul îmi duce în spate
doi trandafiri
ce spinii-şi întind pe braţele mate
iubire să tac
apoi moarte udată în ape tot mai uscate
de-ai fi numai eu aş fi căzut
pe catafalcul rimelor moi
dar eşti tot umbră-n săgeţi ce se pierd
pe buzele noastre mai umezi cu-n dor
cruci erotice-n locuri rănite de şoapte

atingere
calm între focuri ce se mestecă
împreună cu soarele
zămislit din propria lună

( Pop Marius - Doar o atingere )

Gandul disperarii


Pluteste in inima gandul disperarii
Tu pari senina si resemnata
Cade in pleoape plumbul inserarii
Cadelnita in apa prea-curata.

Atunci cand inima bate langa tine
Ferestrele dorului ma leaga de speranta
Ma plec in fata gandului ce vine
Alimentand durerea fara portanta

Te vreau cu mine contempland prezentul
Te vreau pierduta langa bratul meu
Te simt in lume atingand absentul
Esti muza mea si-asa te vrau mereu

Plutesti si visul curge in simpla nepasare
Te certi si puncte negre bifezi in calendar
Stindard, sobor de preoti pe chipu-ti iar apare
Orbecaind prin pusta cea plina de amar.

In tine e un zbucium, o lupta permanenta
Mustrari si ape tulburi inconjura destinul
Carari ce intretaie iubirea somnolenta
Izbesc in malul vietii, descoperindu-i chinul.

Oricat as vrea, se pare, ca nu ma pot schimba
Sunt tulburat de mine si timpul ma doboara,
As preschimba tacerea in zvon de catifea
Si te-as cuprinde vesnic in anii care zboara.

( Gheorghe Puzdrac- gandul disperarii )