doar o atingere e de ajuns să cheme
trăznetele luminii ce rup vulcani
crescuţi pentru tine
aproape când liniştea-mi fulguie vise
te simt între mine şi noi
oglindă-n explozii săruturi ce ştiu
că inima-i loc de învins războaiele lumii
secure-mrbăcată-n şuvoiul din tine
ce-mi creşte minune
doar o atingere
desface nodul ce ne separă de stele
deseori îmi întind degetele să-ţi simt
culoarea din lacrimi
alb rimelat pe-o cruce ce plânge
flacăra ta se aprinde nu-i sunet
cuvintelor dogmă
extaz învelit într-o ploaie desculţă
spre mine
paralel dar încet
mă pierd în neante
nimicul îmi duce în spate
doi trandafiri
ce spinii-şi întind pe braţele mate
iubire să tac
apoi moarte udată în ape tot mai uscate
de-ai fi numai eu aş fi căzut
pe catafalcul rimelor moi
dar eşti tot umbră-n săgeţi ce se pierd
pe buzele noastre mai umezi cu-n dor
cruci erotice-n locuri rănite de şoapte
atingere
calm între focuri ce se mestecă
împreună cu soarele
zămislit din propria lună
( Pop Marius - Doar o atingere )
