Foaie verde fard de claun,
la amurg cînd e instinct,
îmi văd mîinile murind,
mi-aud tîmplele murind.
Foaie verde fard de claun,
o, copilăroasa mea,
circul iar se va deda
cînd la nu şi cînd la da.
Foaie verde fard de claun,
geme-un elefant obez,
eu cu ochii protejez
vipia de la trapez.
Foaie verde fard de claun,
frunză verde de ce mori,
rîdeţi încă de trei ori,
musafiri şi spectatori.
Foaie verde fard de claun,
străbăteţi pînă departe
fardul meu ce ne desparte,
praful drumului spre moarte.
Elefantul stă pe scaun,
îndulcit şi el de plînsu-mi
foaie verde fard de claun,
foaie verde de eu însumi.
( Adrian Paunescu - Doina )
