luni, 7 septembrie 2009

Cand mi-au crescut aripi...


Când mi-au crescut pe palme şi-n suflet aripi mari
Am debarcat dincolo de graniţele zilei,
Am agăţat surâsuri pe buze de quasari
Şi-am contemplat tăcerea cu vorbele pupilei.

Mă ridicam aevea prin spaţiu şi prin timp
Sorbind cu reverenţă răstoacele din stele
Lăsând din loc în loc un ager anotimp
Peste câmpii udate cu lacrimele mele.

Şi m-am oprit la poarta zăpezilor de foc
Unde stăteau de pază cometele ascete
Iradiind lumină, şi porumbei în cioc
Cu frimituri de ere, nuceturi şi secrete.

Se sprijineau pe ceruri cuvintele idei
Ce le dădusem drumul din harta întâmplării
Sunând misterios, ca nişte clopoţei
Descătuşaţi de trudă în pacea închinării.

Am înţeles bucoavna cupolelor de dor
Spre care zboară-n taină oftările iubirii
Ca un fitil de raze, ca un angelic cor
Cântând pe orga clipei halelul nemuririi.

( Nicholas Dinu - Cand mi-au crescut aripi )

Indoiala


În suflet s-au aprins din nou
Tristeţi nelămurite,
Purtând miresme de cavou
Şi amintiri vrăjite…

În fiecare zi de ieri
E-un semn de întrebare,
Ce-n îndoielnice dureri
Răsuflă şi răsare…

Degeaba vreau să-mi reproşez
Deciziile pripite;
În valsul nostru vienez
Dorm amintiri greşite.

Sunt EU ce sunt sau tu eşti TU?
Mă-nşeală întrebarea,
Căci mă aleg c-un rece NU
Ce-mi taie răsuflarea.

Mă mângâie în bezna grea
Un deget cu sfială.
Să fie oare mâna ta
Sau fior de îndoială?

( Paul Rotaru - Indoiala )

Priveste-ma !






Priveste-ma, Fericire:
In mine curg rauri de munte
Si toate se strang sub pleoapa.
In palmele mele bat clopotele
Ultimilor mangaieri,
Sub unghiile mele s-a strans cerneala
Tuturor tristetilor,
Picioarele mele au prin radacini
In stanca lui prometeu.

Priveste-ma, Fericire:
Pe buzele mele a poposit sarea
Vanturilor din panzele corabiilor,
Degetele mele s-au chircit
Pe carbunele cu care te-am desenat,
In inima mea si-a facut cuib
Un albatros care, intre timp,
A trebuit sa moara.

Priveste-ma, Fericire: nu-i asa
Ca te-ai razgandit?

( Gabitzu Lungu - Priveste-ma, fericire )