duminică, 9 ianuarie 2011

De vraja ta, de vraja mea



La mine-n suflet stă să plouă

şi nuferi albi eu îţi aştern.

E noapte caldă şi pe rouă

ţi-aş da iubirea şi-n infern


de dor te-aş duce să auzi

cum cântă iar cocorii seara.

Te-aş adormi pe foi de duzi

să mă înveţi descântec vara.


Te-aş inunda cu sărutări

şi cu luceferi te-aş încinge ,

ţi-aş da înaltul peste mări,

mereu amarul aş învinge


şi iar mereu aş aştepta

iubirea-n infinit să ducă

ofranda mea şi-aş căuta

lumina lunii prea năucă


de vraja ta , de vraja mea...


La mine-n suflet stă să ningă

şi doar poeme eu îţi scriu.

Mi-e dor de ieri, mi-e dor de ducă

ş-aş vrea să fii, şi-aş vrea să fiu


aelaşi vis demult uitat

care se şterge de pe gene

dar care… tace apăsat

pe mult amarele troiene.



La mine-n suflet stă să plouă.

Din tine curge nemurirea...

E vechi păcatul dar iubirea

am împărţit-o… pe din două


Lelia Mossora- De vraja ta, de vraja mea