Si-i prea grabit..

E prea îngustă puntea şi-i prea grăbit Arcaşul
Fiinţa să mi-o treacă în poze-ngălbenite.
Pe rând se-nalţă troiţe, când zorii ard alene,
Din tainice canoane şi toamne pe sfârşite.

Râvnesc amurgul – ocru şi negru, deopotrivă,
Fântână pentru visul de-a pururea-nsetat
De brumele înfrânte, de sori robind zenitul
Şi de zăpezi înalte, colindelor senat.

Din tainice canoane şi toamne pe sfârşite
Nasc prevestiri nimbate de patimi şi-ntristare,
Arcaşul face legea, grăbit să-mi fie-aproape,
Dar nu-s încă poveste şi încă nu-s uitare...

( Elena Munteanu - Si-i prea grabit Arcasul )

Cand se intampla iar sa mi te-alaturi..

Când se întâmplă iar să mi te-alături
în ziua ce îmbracă alte zile,
pe fondul nostru se-odihnesc idile
şi vânturile se preschimbă-n mături

să cureţe potecile de-ostile
grămezi anoste, specimene, pături,
când solitari vom trece dinspre hături,
descoperind lumina din pupile.

Pe scurtele hotare din mărimea
întregului întins de-ndrăgostire
acopeream cu noi împrejurimea,

iar trupurile ce-aduceau a fire
de flori aprinse, gratulând junimea,
întreţineau misterul din unire.

( Ionut Popa - Cand se intampla iar sa mi te-alaturi )