Hipnoza sarpelui

Hipnotizează din spirala-i verde
Ochi rubinii ca boabele de must.
Târându-se pe drumul său îngust
În scorburile mai adânci se pierde.

Nu-l deranjează adevărul frust
Din limba-i ca o flacără ce arde
Şi nici înseninatele cocarde
Nu-l fac să-şi regăsească unghiul just.

Gonit din paradis de-o amăgire
Şi-a înveninat destinul pas cu pas,
El lumea o priveşte cu uimire

Văzând cât de puţine i-au rămas.
Doar trupul arcuindu-se, sclipire,
Se strânge între zvâcnire şi popas.

( Petre Teodor Cosmin - Sarpele )

Daruire

Noaptea a lasat pe umerii mei
Praful alb al pasilor,
Din preumblarea stelelor pe pamant.
Edenul s-a golit de mere.
Serpii au fost alungati inainte de a face pacate.
Te-am zarit alergand printre trupurile copacilor,
Invaluindu-ti silueta ademenitoare
Cu frunzele verzi ale teilor.
Am intins mana sa te opresc,
Sa te apropii de mine.
Erai atat de cald, atat de dulce,
Atat de tu.
Eram atat de copil, atat de razvratita,
Atat de eu.
Te-am sarutat sa-ti gust dulceata buzelor
Si mi-a placut la nebunie aroma lor
De trandafiri proaspeti.
M-ai strans in brate sa te invalui
Cu inocenta mea,
Sa iei putin din tineretea mea tarzie.
Si ti-am dat surasul meu, luand in schimb
Atingerea ta.
Si mi-ai dat privirea ta, luand in schimb
Sarutul meu.
Mai apoi, ne-am daruit unul altuia
Inimile.

( Popescu Gilda Magdalena - Daruire )