Camuflaj.Unul in altul.

din nefericire încă mă zbat îţi ating respiraţia
cum zborul unui erete în năvodul închis

aburul mohorât al zilelor te îmbrăţişează
îmi este ciudă
o ciudă amară cum nicotina

uuuf strigătul atinge dinţii ecoul sfâşie cerul

din nefericire încă mă zbat
primăvara te umple darnic
chipul tău îmblânzeşte chiar şi
obiectele ostile

te privesc
în tinereţea ta se aşează o femeie ofilindu-se
obişnuinţa devine ridul larg împrospătat
de ochiul în care norii se prăbuşesc/ nu-mi
spune că plouă chiar dacă nu mai poţi
chiar dacă tot trupul începe să-ţi curgă

hai să nu mai ştim nimic
din nefericire ieşim împreună

hei
nu mă uita spânzurat de gleznele tale
calcă în mine cu toată talpa
apasă-te
intră
lasă-ţi pantofii ciorapii mănuşile… lângă prag
goi încăpem atât de neîndoielnic unul 

in altul

( Doru Dorian David - Unul in altul )

Stapan pe situatie

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.

( Magda Isanos - Mana ta )