Am trimis ploi să-ti plesnească la fereastră,
fără sfârsit să cadă, într-o ceaţă deasă.
Un covor persan de apă sa deschidă-n calea mea,ascuns,
într-o cută de abur, să nu mă vezi păşind pe stradă.
Vânturi complice am tocmit să şteargă urma
paşilor mei prăfuiti de prin curte, căci vreau
un maidan nou-nout, de păsit în doi.
De nerăbdare am trimis
şoapte în eter să le-amintesc
peretilor casei de râsul nostru, o
minisimfonie în sol major.
Prin seva lumii-am trimis vorbă nucului
din grădină şi frunzele-i care altadată
ne ascundeau de lume au început
să-nmugurească acum de nerăbdare,fremătând de
premoniţia unor noi secrete în
a lor veghe.
În curând o să te ghicesc la fereastră, privind
poteca din grădină, şi dup-atatia
ani in şir,nucul prăfuit va înverzi peste
bratele noastre chinuite
de nerăbdare.
fără sfârsit să cadă, într-o ceaţă deasă.
Un covor persan de apă sa deschidă-n calea mea,ascuns,
într-o cută de abur, să nu mă vezi păşind pe stradă.
Vânturi complice am tocmit să şteargă urma
paşilor mei prăfuiti de prin curte, căci vreau
un maidan nou-nout, de păsit în doi.
De nerăbdare am trimis
şoapte în eter să le-amintesc
peretilor casei de râsul nostru, o
minisimfonie în sol major.
Prin seva lumii-am trimis vorbă nucului
din grădină şi frunzele-i care altadată
ne ascundeau de lume au început
să-nmugurească acum de nerăbdare,fremătând de
premoniţia unor noi secrete în
a lor veghe.
În curând o să te ghicesc la fereastră, privind
poteca din grădină, şi dup-atatia
ani in şir,nucul prăfuit va înverzi peste
bratele noastre chinuite
de nerăbdare.
( Ciprian Begu - De nerabdare )
