Straveziu

A fost cândva pamântul nostru straveziu
ca apele de munte-n toate ale sale,
în sine înganând izvodul clar si viu.
S-a-ntunecat apoi launtric, ca de-o jale,
de bezne tari ce-n nici un grai nu se descriu.
Aceast-a fost când o salbatica risipa
de frumuseti prilej dadu întâia oara
pacatului sa-si faca pe sub arbori cale?

Nu pot sa stiu ce-a fost prin vremi, odinioara,
stiu doar ce vad: sub pasul tau, pe unde treci
sau stai, pamântul înc-o data, pentr-o clipa,
cu mortii sai zâmbind, se face straveziu.
Ca-n ape fara prunduri, fabuloase, reci,
arzând se vad minuni - prin lutul purpuriu.

( Lucian Blaga - A fost candva pamantul straveziu ) 

Inceput de calatorie

Copila mea şi soaţă,
Gîndeşte cu dulceaţă,
În ţările de jos trăi-vom împreună!
Iubeşte lenevind,
Iubeşte-mă murind,
În locul ce îţi seamănă!
Şi soarele-nmuiat,
Pe cerul răsturnat,
Pentru-al meu spirit are vraja,
Cum ochii-nşelători,
Atît de rugători,
Sclipind în lacrimi ceaţa!

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Iar mobile sculptate,
De veacuri patinate,
Vor decora odaia noastră;
Cele mai rare flori
Cu iz înşelător,
De-ambrozie, vor sta în glastră.
Tavanele prelungi,
Oglinzile adînci,
Fastul oriental
Totul aici şopteşte
Şi sufletul vrăjeşte
În graiul său natal.

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

Pe străzile de apă
Gondolele se-mbată,
Cu chef de hoinăreală;
Pentru a-ţi împlini
O poftă de o zi
Străbat pămîntu-n seară.
Iar soarele pe ducă
Pămîntul înveşmîntă,
Şi apele, întregul burg,
În chihlimbar şi aur,
Lumea adoarme în
Lumina ce-o răsfrîng.

Acolo nu-i decît plăcere şi splendoare,
Odihnă voluptuoasă şi calmă desfătare.

( Charles Pierre Beaudelaire - Invitatie la calatorie )