marți, 1 iunie 2010

Aspiratii



Credeam că viaţa-i mai uşoară
Că nici nu sufli şi ea zboară
Că fără aripi, fără zmei
Ajungi acolo unde vrei.

Ajungi în ceruri şi mai sus
Să furi Luceafăru’ l-apus
Să iei un nor să-l modelezi
S-alergi pe el fără să vezi

Cum lumea-ncearcă să te prindă
Să te coboare-ntr-o clipită
Pe un Pământ nebun de-al lor
Unde doar păsările zbor.

Şi astfel îi vei blestema pe toţi
Că nu te-au lăsat să te cocoţi
În-naltul vârf al ăstei lumi
Unde cu toţii suntem buni.

Încerc pe plac eu să le fac
Şi-nvăţ să merg şi-nvăt să tac,
Dar lumea asta nu-i a mea,
Nici n-o pot compara cu ea.

Şi-un dor cumplit mă ia uneori
Magneţi parcă m-atrag spre nori
Şi-ncep deodată a pluti
Fără a vrea, fără a şti.

Dar zborul meu e interzis
Mânia lor eu am aprins
Şi drept pedeapsă mi-au tăiat
Al meu ţel înaripat.

( Colpos Oana Stefana  - Aspiratii )

Incaltata-n ierburi noi



Mi-e aşa dor de dragoste...si cui să spun...
Atât nomad gândul pe drum,cum să-l adun...
Printre ceteni şi aluni
Printre ierbi,izvorul bun,
Printre linişti de natur,
Printre muzici de păduri,
Prin trifoi cu degeţei
Ale mele prins pe ei,
Ciripiri de păsărei
Îmi fug ochii după ei,
Copăceii înfloriţi,
Mugureii logodiţi
De parfumuri ameţiţi;
Mă dezmierd prin flori de tei,
Tot păşesc pe alţi cărări,
Plini de iarbă-acoperiţi,
Nu las drumuri dezgoliţi;
Mă aşez sub un salcâm,
Închid ochi şi mă închin,
Nu-mi uit Tat copacul meu,
Să îl pui la cas temei,
Să am undi să mă adun,
Cu-ale florile-i să-mi plâng,
Picături de salcâm nou,
Lacrimi calzi pe-obrazu meu,
Mă îmbată,mă-nfioară
Mă dezbină,mă omoară,
Mă-ndulceşte-nveninează,
Mă ridică,mă coboară;
Stai trifoi pe sânul meu,
Staţi brânduşi în părul meu,
Toporaşi îmi faceţi voal,
Peste trupul alb să-mi am,
Încălţată-n ierburi noi,
Întinsă pe un pat de moi,
Cu lumina împlinită,
De căldură-acoperită,
Multă,multă sărutare,
De natură-mbrăţişare,
Privighetori lasă-ofrandă,
Din margareţi frumoasă salbă,
În zbor atent uşor bătând,
Mi-o trec uşor pe după gât,
Şi pielea suav sărute-mi,
De frumuseţi şi bun inunde-mi,
Fiinţa-mi singură,pierduta,
De natură adoptată.Renascuta.


( Loredana Pirghie - Treceri )