Acuarela vietii mele

Viata-mi era o foaie alba, fara pret.

Verdele m-a facut sa ma-nalt,
rosul sa ma aprind.
galbenul m-a invatat egalitatea si dreptatea,
Albastrul puritatea,
Rozul mi-a dat speranta
Griul - melancolia,

si ca sa-nchei aceasta acuarela
negrul mi-a pus in fata moartea.

De atunci,
iubesc ca nimeni altul viata,
fiindca iubesc culorile ei vii. 

( Wen Yiduo - Culorile - traducere Maria si Constantin Lupeanu )

Muguri de nadejde noua

Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.

Şi-n clipiţa-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul

Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce

Muguri de nădejde nouă.

Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare.

Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o să se frângă.

( Vasile Militaru - Anul Nou )

Suflete, prund de pacate

Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară.
Căile-s în tine însuţi.
Iată cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi. 

( Lucian Blaga - Suflete, prund de pacate )